Eugen Doga: Eu zic că noi încă nu am ajuns la stări de sănătate a organismului acesta care se cheamă stat. Noi încă mai cerem bani ba de la unii, ba de la alții. Aceasta este perna noastră cu oxigen. Organismul sănătos nu are  nevoie de pernă de oxigen, la fel cum și un om sănătos nu are nevoie de cârje.

Republica Moldova la cei 25 de ani de Independență cântă, dar nu poate lua notele de sus și în cazul acesta nu trece concursul. Nu poate cânta, dar iese în scena internațională. Compozitorul Eugen Doga se întreabă dacă are dreptul această țară, în genere, să urce în scenă cu așa voce. Artistul vede foarte tristă Republica Moldova la un sfert de veac de Independență. Tristă pentru că elitele acestei țări sunt preocupate de altceva decât de problemele statului și ale cetățenilor.

Republica Moldova s-a desprins de Uniunea Sovietică, dar nu a devenit liberă de nevoi, de probleme sociale, administrative, probleme de hotare, de integritate. „Noi avem doar hotar cu România, acolo poate unde nu e chiar de primă necesitate, cu toate că aici începe UE. Dar în est nu avem. Stau alții acolo și nu păzesc hotarele noastre, dar păzesc pământul furat de la noi. Ăștia nu-s pacificatori. Dacă sunt acestea forțe comune de menținere a păcii, atunci trebuie să stea în comun acolo. Ăia și-au îngrădit moșia lor, ăștia stau extraordinar de departe, aproape de Anenii Noi, în pădure, ca niște partizani”, notează Eugen Doga.

Compozitorul spune că poate fi nici vorbă de Uniunea Europeană cât timp avem armată străină, cât nu e pace și armonie în societate. „Care Uniune Europeană o să-și ia nevoia asta pe cap? De unire cu România nici atât nu poate fi vorba. Noi până acum nu știm ce stat vrem să construim. Noi sărbătorim 25 de ani ai statului, dar sub ce formă e acest stat și se respectă forma aceasta? Unde el începe și unde se termină, cine le-a stabilit aceste hotare?”, se întreabă maestrul.

Eugen Doga: „Mulți oameni care au ieșit în stradă atunci, în 1990-1991, deja nu mai sunt pe prima linie. Și atunci unii mai șmecheri s-au prefăcut, ca și acum – ne declară una, dar procedează în alt mod, în interese personale. Au trecut 25 de ani și nimic nu putem înțelege ce se petrece în țara aceasta. Noi citim numai că suntem agresori?! Noi am agresat pe cei care ne-au furat pământul și noi răbdăm chestia asta. Ba chiar și îi ajutăm pe hoții țării, stăm un sfert de veac la „negocieri” cu ei, le mai plătim datoriile lor! Bravo!”.

O foarte mare parte din societatea noastră își găsește destinul peste hotare, remarcă artistul. Nu doar cei care strâng căpșuni și care strâng resturile în gospodăriile oamenilor din Occident, dar foarte mulți oameni care muncesc intelectual acolo. „I-am văzut și i-am cunoscut în Canada, America, Europa – niște băieți extraordinari, care termină școlile lor cu mențiuni, care iau titluri cu grade științifice, de campioni în diferite domenii în țări străine. Dumnezeu ne-a dat un har aparte”, spune compozitorul.

Eugen Doga spune că Republica Moldova nu are simboluri. „Se cântă imnul limbii române, dar nu imnul statului. Iar cu limba română e o joacă politică de import, fiindcă în Constituția țării e numită altfel, așa cum a fost pe vremurile statului feudal medieval. Încolo ne trag! Vreau să scriu imnul acestei țări, dar aștept când va veni acel moment. Sper că independența va fi nu numai calendaristică, că vom ajunge să avem nu numai drapel, dar și alt simbol, pe care l-am putea cânta cu mândrie în limba vorbită de popor astăzi, care ne-ar uni nu numai pe acei ce trăiesc pe pământul acesta, dar și cu cei rămași peste secole în istoria neamului, cu acei care vor veni după noi”, menționează Eugen Doga.

Despre cum i-a influențat Independența cariera, compozitorul spune că din anul 1983 nicio lucrare a sa nu a fost cumpărată în Republica Moldova. Din cele 27 de CD-uri lansate, niciunul nu s-a produs și nu s-a vândut aici. Acest lucru, în opinia sa, se întâmplă pentru că sunt oameni întâmplători plasați în anumite funcții, săraci spiritual. „Oameni pe care nu îi doare nimic, nu au această armonie cu societate, cu lumea reală. Bănuiesc, că nici nu simt ei lipsa spirituală, dacă nu știu ce e asta. Dacă muzica nu se înregistrează, nu se procură nimic, nu se publică, aceasta înseamnă că e o formă de embargou față de ea”, notează compozitorul.

Artistul își dorește ca Independența țării să fie „umplută” cu un conținut concret – „să fim cu adevărat independenți, să nu avem armate străine pe teritoriu, să nu fim dependenți de sărăcie, de canale informaționale străine. „Peste 30 de posturi de televiziune din afară  ne toacă de jur-împrejur informații în defavoarea noastră și există numai două posturi naționale. Ne spun că nu există embargo la produsele moldovenești, că aceasta nu este Armata a 14-a, dar este altceva, că nu se încorporează populația băștinașă în această armată. Cum putem fi independenți? Pământul acesta îmi aparține și mie, mă interesează soarta acestor oameni care trăiesc pe acest pământ. Deci, și soarta mea”, spune Eugen Doga.

Pe hârtie da, țara e independentă, dar în realitate – nu. Financiar nu este independentă, „bănuții pe care îi adună bătrânica cu mâini bătătorite de sapă sunt furați, restul care vin din străinătate – la fel sunt furați. Ce e drept, vin apoi hoții aceștia și le fac cadouri  bietelor bunici din banii furați, câte un pachet de hrișcă ori un prânz așa-zis pe gratis”. „Republica Moldova este ca un cal încălecat, care nu poate merge. Cum să mergem, dacă atâtea probleme ne împiedică? Noi nu știm ce stat vrem să facem. Patriotismul despre care se vorbește la fiecare pas  poate fi început cu cuvântul Patrie. Patria are dimensiuni spațiale, o comunitate, o limbă, care unește toate etniile, este înțeleasă și iubită de toți cetățenii acesteia”, spune Eugen Doga.

Pentru aceasta ar fi, în primul rând, nevoie de stabilitate politică – „să obosească odată și odată aleșii noștri de lupte pentru scaune și ghișeuri bancare”. Trebuie să existe un nivel de viață decent, măcar la nivelul statelor vecine. Spiritul să aibă libertate pentru că deseori omul e gata să nege toate celelalte în favoarea lui, ca să poată cânta, vorbi, să se poată simți liber la el în casă, să fie sigur că este gospodarul acestei case. Să aibă niște piloni puși în fața sa pentru viitor. Pilonii aceștia pot fi „un program de viitor elaborat cu societatea, nu pe ascuns, după miez de noapte”.

Noi avem  multe sărbători, spune Eugen Doga, dar nu știm să sărbătorim măcar ziua Independenței. „Mi-amintesc la noi în sat, după război, când era nevoie, deportări, foamete, totuși, sâmbăta, duminica oamenii îmbrăcau haine mai bunicele și ieșeau la biserică, ieșeau în sat să se arate lumii și lumea să îi vadă. Noi, cred eu, ar fi cazul ca să ne bucurăm de această zi, care este mai mult iluzorie decât reală, dar nici fără iluzii nu putem trăi. Să ne ajute Domnul ca Ministerul Culturii să readucă portul național, dar și cel spiritual. Pentru mine straiele bunicele sunt muzica și dacă muzica mea nu se va cânta la sărbătoarea Independenței, ori la alte sărbători, desigur pentru mine ar însemna sărbătoare luată în ghilimele, ori sărbătoare furată”, spune compozitorul.

Peste 10 ani speră că Republica Moldova va exista încă. „Suntem un câmp părăsit, cu buruieni și spini. Trebuie un tractor cu plugul mare să scoată la suprafață pământul acela sănătos. Avem un cernoziom bun nu numai în mod direct, acest pământ inegalabil, dar și cel spiritual, genetic. Avem o sumedenie de oameni buni, dar ei sunt împrăștiați. Sunt lucruri foarte bune cu care să ne mândrim, dar ele sunt sub aceste buruienei”, a conchis artistul.