„În beneficiul omenirii” este deviza și crezul lui Alfred Nobel, justificarea sa pentru acordarea prestigiosului premiu, care a fost acordat din 1901 pentru 900 de personalități, scrie Digi24.

Programul decernării premiilor a fost anunțat pe nobelprize.org. Luni, Fundația Nobel va anunța cine este laureatul premiului Nobel pentru Medicină, începând cu ora 12.30.

Premiul Nobel pentru Fizică va fi acordat marți, începând cu ora 12.45.

Premiul Nobel pentru Chimie va fi acordat miercuri, începând cu ora 12.45.

Premiul Nobel pentru Pace va fi acordat joi, de la ora 12.00.

Premiul Nobel pentru Economie va fi acordat luni, 10 octombrie, de la ora 12.45.

Data la care va fi anunțat Premiul Nobel pentru Literatură va fi comunicată ulterior.

Cum a început decernarea premiilor

Măreția lui Alfred Nobel consta în abilitatea de a combina inteligența omului de știință cu cea a inventatorului, a celui care vede în viitor. Nobel a fost interesat de problemele societății, de literatură, el a scris poezie și teatru, iar premiul pe care l-a instituit a devenit o extensie și o împlinire a intereselor sale de-o viață.

Pe 27 noiembrie 1895, Alfred Nobel semnează al treilea și ultimul său testament la clubul suedez-norvegian din Paris. Când a fost deschis și citit după moartea sa, testamentul a creat o mare controversă atât în Suedia, cât și în toată lumea, mai ales că Nobel lăsase mult din averea sa unui premiu. Familia s-a opus atunci.

Conform actului, aproximativ 31,5 milioane de coroane suedeze, în zilele noastre înseamnă 1,702 milioane de coroane suedeze, adică 265 de milioane de dolari, au alcătuit un capital ale cărui dividende anuale trebuie distribuite „celor care, pe parcursul anului precedent, au făcut omenirii cele mai mari servicii”, scrie nobelprize.org.

Potrivit testamentului, premiul va fi împărțit în cinci părți egale: „Prima parte va fi distribuită autorului descoperirii sau invenției celei mai importante în domeniul fizicii; a doua, autorului sau descoperirii celei mai importante în chimie; a treia, autorului descoperirii celei mai importante în domeniul fiziologiei sau medicinei; a patra parte, autorului celei mai remarcabile opere literare cu o tendință idealistă; a cincea, personalității care a acționat cel mai bine pentru apropierea popoarelor, abolirea sau reducerea armelor permanente, inițierea și multiplicarea congreselor pentru pace”.

Savantul suedez a mai specificat în testament cine urma să acorde premiile. Din 1901, acordarea premiilor Nobel se bazează pe un sistem de nominalizări, coordonat de patru instituții. Astfel, Academia Suedeză acordă premiul pentru Literatură, Institutul Karolinska pe cel pentru Medicină, Academia Regală suedeză pentru Științe se ocupă de premiile pentru Fizică și Chimie, iar un comitet special desemnat de Parlamentul norvegian oferă premiul pentru Pace.

În testamentul său, Alfred Nobel a menționat că o parte din averea sa să fie oferită „persoanei care a făcut cea mai importantă descoperire în domeniul psihologiei sau medicinei”.

Primele premii Nobel au fost acordate prima dată la 10 decembrie 1901, după moartea creatorului lor. Ele constau într-o medalie, o diplomă și o sumă, care la început a fost în valoare de câteva zeci de mii de dolari, iar apoi a crescut la zece milioane de coroane suedeze (SEK). În iunie 2012, Fundația Nobel a decis să reducă suma de bani la 8 milioane coroane suedeze, adică 800.000 de euro, pentru fiecare domeniu.

Cine a fost Alfred Nobel

Alfred Nobel s-a născut la Stockholm, în 21 octombrie 1833. Tatăl său, Immanuel Nobel, a fost inginer și inventator care a construit poduri și clădiri în capitala Suediei. În legătură cu activitatea sa, Immanuel Nobel a experimentat diferite tehnici de a dinamita roci.

Mama lui Alfred, Andriette Ahlsell, provenea dintr-o familie înstărită. Din cauza unor probleme cauzate de pierderea unor barje pentru construirea de material, Immanuel Nobel a fost forțat să intre în faliment în același an în care se năștea Alfred Nobel.  În 1837, Immanuel Nobel a părăsit Stockholm împreună cu familia, pentru a începe o nouă viață în Finlanda și Rusia. Pentru a-și întreține familia, Andriette Nobel a deschis o băcănie, care aducea un venit modest. Între timp, Immanuel Nobel a înregistrat succes cu noua sa întreprindere în Sainkt Petersburg. A deschis un atelier mecanic care producea echipament pentru armata rusească și l-a convins pe Țar și pe generalii săi că șantierele navale ar putea fi folosite pentru a bloca atacul navalor militare.

Având succes în afacerile sale industriale, Immanuel Nobel a fost capabil ca în 1842 să-și ducă familia la Sankt Petersburg. Aici, fiul său a urmat prima clasă cu profesori particulari. El a studiat științele naturale, literatura. Până la vârsta de 17 ani, Alfred Nobel a vorbit fluent suedeza, rusa, franceza, engleza și germana. Interesele sale erau în domeniul literaturii engleze și al poeziei, precum și în chimie și fizică. Tatăl său, care și-a dorit ca fiul să-i urmeze cariera de inginer, a dezaprobat interesul lui Alfred pentru poezie și l-a catalogat drept introvertit. În loc să-i lărgească orizontul, l-a trimis pe Alfred în străinătate, pentru a studia inginerie chimică. Timp de doi ani, Alfred Nobel a vizitat Suedia, Germania, Franța și Statele Unite. La Paris, orașul pe care a ajuns să-l iubească cel mai mult, a lucrat în laboratorul privat al profesorului T.J. Pelouze, un faimos chimist.

Inventarea dinamitei

Acolo, l-a întâlnit pe tânărul chimist italian Ascanio Sobrero care, cu trei ani înainte, inventase nitroglicerina, un foarte puternic exploziv lichid. Nitroglicerina era produsă prin amestecul de glicerină cu acid sulfuric și acid nitric. Era considerată prea periculoasă pentru a fi folosită în mod curent. În 1852, Alfred Nobel se va întoarce și va lucra alături de afacerea familiei care înflorea datorită livrărilor către armata rusească. Împreună cu tatăl său, a încercat să dezvolte nitroglicerina ca explizibil comercial.

Mai multe explozii, inclusiv cea din 1864 în care a murit fratele său Emil și alte persoane, au convins autoritățile că producerea nitroglicerinei era extrem de periculoasă, interzicând experimentele. Ca să transforme nitroglicerina în ceva mai puțin periculos, a amestecat-o cu kieselgur, un tip de rocă, și a obținut o pastă, care putea fi modelată astfel încât să fie introdusă într-o tijă.

În 1867, Alfred Nobel și-a patentat materialul sub numele de dinamită. Ca să poată folosi praful, a inventat și un detonator.

Din 1873, Alfred Nobel se va stabili la Paris, iar în 1881, a instalat la Servan un laborator, unde a continuat cercetările în vederea îmbunătățirii formulei dinamitei, laborator pe care l-a transferat, în 1890, la San Remo.

El a brevetat 355 de invenții, a făcut fotografii aeriene, a dezvoltat metode de obținere a mătăsii sintetice, a cauciucului sintetic și a pielii sintetice. Pasionat și de literatură și poezie, el a scris poezie, o tragedie și câteva romane.

Savantul suedez spunea despre el că este „un umanist care iubește umanitatea” și era convins că „prosperitatea lumii ar putea combate toate relele”.

Alfred Nobel a fost conștient de pericolele reprezentate de folosirea defectuoasă a invențiilor sale și a calificat războiul „cea mai mare dintre toate crimele”.

Nu s-a căsătorit niciodată. Munca intensivă și călătoriile nu i-au lăsat timp lui Alfred Nobel pentru o viață de familie.

Alfred Nobel a încetat din viață la San Remo, Italia, la 10 decembrie 1896.

La nouă ani după moartea lui Alfred Nobel, Parlamentul norvegian a decis să acorde, în 1905, Premiul Nobel pentru Pace Berthei von Suttner.

Prin testamentul de o pagină, redactat la Paris, în 1895, Alfred Nobel cerea ca toate fabricile sale să fie vândute și banii încasați să fie plasați într-un depozit bancar destinat acordării de premii anuale acelora care, în anul precedent, au adus cele mai mari servicii omenirii.

Din 1901 până în 2015, au fost acordate 106 premii Nobel pentru Psihologie sau Medicină. 38 de premii au fost acordate unui singur laureat. Până acum, 12 femei au primit premiul Nobel pentru Medicină. Cel mai tânăr laureat pentru Medicină a fost Frederick G. Banting, 32 de ani, care a fost recompensat cu distincția în 1923, pentru descoperirea insulinei. Iar cel mai în vârstă laureat, 87 de ani, al premiului Nobel pentru Medicină a fost Peyton Rous, în 1966, pentru descoperirea unor virusuri cancerigene.

Cea mai tânără laureată este Malala Yousafzai, de origine pakistaneză, care la 17 ani a câștigat prestigioasa distincție pentru Pace.

În total, au fost acordate până în 2015, 573 de premii pentru 900 de laureați.

Laureații de origine română ai premiului Nobel sunt: medicul George Emil Palade, în 1974, Elie Wiesel a câștigat premiul Nobel pentru Pace în 1986, Hertei Muller i-a fost acordat în 2009 premiul Nobel pentru Literatură, iar Stefan Hell a primit premiul Nobel pentru Chimie în 2014, alături de alți doi cercetători.