Chiar dacă victimele nu au fost încă oficial identificate în așteptarea rezultatelor ADN, mai multe familii vietnameze sunt sigure că este vorba de apropiați ai lor, de la care nu mai au vești.

După descoperirea, la 23 octombrie, a celor 39 de migranți morți înghețați într-un container denumit "camionul ororii" și în fața valului de reacții la nivel internațional, rețelele de traficanți lucrează mai discret în Vietnam. Cu toate acestea, chiar dacă este posibil ca "ele să-și suspende un timp activitatea, ele nu vor dispărea", și-a exprimat convingerea pentru AFP un traficant de persoane din provincia Ha Tinh, centrul Vietnamului, de unde proveneau majoritatea victimelor.

Business-ul este prea rentabil: călătoria spre Europa îi costă pe candidații la imigrare între 10.000 și 50.000 de dolari, ceea ce obligă familiile să-și vândă pământurile sau să împrumute bani. "Datorăm și acum în jur de 8.600 de dolari", spune Nguyen Dinh Gia, sigură că fiul ei se afla în camionul frigorific. Acesta lucra pe un post de chelner în Franța și trimitea între 250 și 430 de dolari pe lună rudelor sale pentru achitarea datoriei. El le-a spus de curând că vrea să-și găsească un loc mai bine plătit.

Călătoria este riscantă și periculoasă. În pofida promisiunilor, traficanții de persoane adesea nu-i duc pe migranți decât până în Franța sau Belgia, iar aceștia trebuie să întreprindă singuri o ultimă călătorie periculoasă, adesea ascunși între roțile camioanelor, pentru a trece Canalul Mânecii.

În provincia Ha Tinh, puțin dezvoltată și lovită de încălzirea climatică, majoritatea locuitorilor trăiesc din agricultură sau pescuit, iar venitul anual de persoană este în unele orașe de sub 1.200 de dolari, un nivel mult inferior mediei naționale, de 2.600 de dolari.

Mulți dintre tineri au plecat deja. Odată ajunși în străinătate, banii pe care ei îi trimit acasă sunt folosiți la renovarea locuințelor sau la cumpărarea unui mijloc de locomoție. Aici, "oamenii din sate sunt în continuare săraci, nu au acces la oportunitățile oferite de Vietnam, iar tinerii au aceeași dorință ca înainte de tragedie: să plece pentru a-și ajuta familia", subliniază Mimi Vu, expertă independentă în problema traficului de ființe umane.

Chiar și pentru cei care s-au întors din Regatul Unit - adesea expulzați pentru că au lucrat ilegal în ferme de canabis unde sunt angajați mulți vietnamezi aflați în ilegalitate - chemarea străinătății rămâne vie.

Imigrația are o anvergură istorică foarte particulară în Vietnam. La sfârșitul anilor 1970, sute de mii de vietnamezi au fugit de regimul comunist la bordul unor ambarcațiuni precare. Poveștile, uneori tragice, ale acestor "boat-people" pe drumul exilului "nu i-au împiedicat pe vietnamezii rămași în țară să încerce din nou să-și trimită familiile în străinătate", subliniază Mimi Vu. 

Sursa:Agerpres