Deși s-a temut de un scenariu sumbru în urma perioadelor de carantină și a închiderii librăriilor în 2020, industria literară a realizat rezultate surprinzător de bune începând cu decembrie și atacă cu optimism această perioadă crucială.

În Franța, luna iulie a fost ''foarte bună pentru librărie. Nu a existat o scădere a frecventării în comparație cu iulie 2020'', mărturisește spre exemplu pe Twitter un librar care nu și-a dezvăluit identitatea și care scrie sub numele @librairesecache. A doua jumătate a lunii august semnifică, potrivit tradiției, lansarea titlurilor cu greutate, așteptate cu nerăbdare de cititori.

Amelie Nothomb, fidelă în fiecare an reîntâlnirii cu cititorii, publică unul dintre cele mai bune romane ale sale, ''Premier sang'' (Albin Michel), memoriile fictive ale tatălui ei, care s-a stins din viață anul trecut, în care descoperim o familie excentrică și un episod tragic din istoria fostului Zair prin ochii unui diplomat belgian.

''Nu voi câștiga Goncourt (...). Consideră că sunt deja o scriitoare de succes și că nu mai am nevoie, iar acest lucru se poate contesta'', a afirmat ea marți pentru cotidianul Le Parisien.

Dramele secolului al XX-lea

Sorj Chalandon, autorul ''Enfant de salaud'' (Grasset), Marc Dugain, care semnează romanul ''La Volonte'' (Gallimard), François Noudelmann, cu volumul ''Les Enfants de Cadillac'' (Gallimard) realizează cu toții incursiuni în mijlocul dramelor și conflictelor armate din secolul al XX-lea.

Drama Holocaustului îi frământă pe mulți dintre scriitori: Anne Berest își analizează originile evreiești în romanul ''La Carte postale'' (Grasset), iar Gisele Berkman descrie o supraviețuitoare a Holocaustului în ''Madame'' (Arléa). Antisemitismul de dinaintea Primului Război Mondial este subiectul frescei semnate de Christophe Donner, ''La France goy'' (Grasset), iar Jean-Christophe Grange evocă asasinate care au avut loc în sânul înaltei aristocrații berlineze de la sfârșitul anilor 1930 în volumul ''Les Promises'' (Albin Michel, lansat pe 9 septembrie).

Tulburările din Africa și sclavagismul sunt surprinse în ''Mamba Point blues'' (Presses de la Cité), de Christophe Naigeon, care poartă cititorul de la New York în Franța și în Liberia sau în ''La Porte du voyage sans retour'' (Seuil), de David Diop, romancier recompensat recent cu Booker Prize international, care semnează o versiune romanțată a aventurilor unui naturalist francez din Senegal în secolul al XVIII-lea. Muzica blues este personajul central în romanul ''Delta Blues'' (Grasset), de Julien Delmaire, care vorbește despre nașterea acestui stil în regiunile din delta fluviului Mississippi.

Mai aproape de contemporaneitate, Philippe Jaenada analizează un fapt divers din anii 1960 care a marcat Franța, afacerea Lucien Leger, în volumul ''Au printemps des monstres'' (Mialet-Barrault). Michael Prazan conturează portretul unui fost membru al Armatei Roșii japoneze în volumul ''Souvenirs du rivage des morts'' (Rivages), iar Julie Ruocco explorează Kurdistanul sirian și regiunile învecinate, devastate de conflictul din acești ultimi zece ani, în ''Furies'' (Actes Sud).

În cele din urmă, Musso

Alte povești sunt foarte personale: cea a lui Christine Angot, care își reconstituie trecutul de victimă a incestului (''Le Voyage dans l'Est'', Flammarion) și cea semnată de Emmanuelle Lambert, care rememorează momentele frumoase petrecute alături de tatăl său, decedat de cancer (''Le Garçon de mon pere'', Stock).

Epopeea a două femei diferite în ''La Definition du bonheur'' (Gallimard), de Catherine Cusset, traumele unui veteran de război în ''Une certaine raison de vivre'' (Robert Laffont), volum semnat de actorul Philippe Torreton, o istorie sumbră povestită de Philippe Torreton în ''La Fille qu'on appelle'' (Minuit) sau romanul ''Plasmas'' (Rivages), o ficțiune futuristă derutantă semnată de Celine Minard, au atras de asemenea atenția criticii.

Însă regele vânzărilor din toamna aceasta promite să fie din nou Guillaume Musso, care urmează să lanseze, pe 21 septembrie, cu mult după toate cărțile pomenite până acum, ''L'Inconnue de la Seine'' (Calmann-Levy).

În ceea ce privește literatura străină, ''Shuggie Bain'' (Globe), al scriitorului britanic Douglas Stuart, care evocă clasa muncitoare în epoca lui Margaret Thatcher. ''Madame Hayat'' (Actes Sud), semnată de scriitorul turc Ahmet Altan, scrisă în închisoare și care nu a fost publicată în țara sa, ''God loves Haiti'' (Caraibéditions), de Dimity Elias Léger, sunt mărturii ale forței literaturii în confruntarea cu politica.

Sezonul literar de toamnă marchează totodată revenirea britanicului Kazuo Ishiguro, laureat al premiului Nobel pentru Literatură, cu romanul ''Clara și soarele'' (Gallimard), precum și a americanului Richard Ford (''Rien a déclarer'', L'Olivier).