Travis Jeppesen, un scriitor din Berlin, descrie viața din această lume închisă în noua sa carte "Pe curând, din Phenian: o călătorie în Coreea de Nord a lui Kim Jong-un" ("See You Again in Pyongyang: A Journey Into Kim Jong Un's North Korea").

Amator de călătorii - cu cât mai neobișnuite, cu atât mai bine - Jeppesen profită de șansa oferită de a studia limba coreeană la Universitatea Kim Hyong-jik din capitala Coreii de Nord. Experiența îi permite astfel să observe îndeaproape această țară în recluziune timp de câteva săptămâni, și nu doar pentru câteva zile, ca majoritatea străinilor.

Ceea ce vede este o țară unde ești aproape întotdeauna însoțit de escorte, un loc atât de cufundat în paranoia și în adulația conducătorului și în care numai ocazional ai șansa să fotografiezi parțial vreo poză de-a tatălui lui Kim Jong-un, Kim Jong-il, de pe vreun afiș atârnat pe pereți, iar dacă nu o ștergi din aparat, riști să ai mari necazuri.

În timp ce familiile îndeajuns de norocoase încât să poată urmări la televizor programele de știri aproape complet dominate de Kim Jong-un în diverse acțiuni concertate - de la vizita într-o fabrică sau în vreo fermă până la inspectarea vreunei unități militare - adevăratele știri se află din piețe, în discuțiile dintre vecini.

Pentru nord-coreeni, Statele Unite sunt descrise drept o brutală amenințare la adresa întregii lumi. Un muzeu, care apelează la marionete pe post de soldați americani violenți și de coreeni căzuți victime, dispune de un montaj care condamnă America pentru un masacru petrecut în timpul Războiului Coreean. Adevărul ar fi mai greu de depistat.

Ce nu se spune este faptul că regiunea a fost marcată de rivalitatea diverselor facțiuni coreene, atât de stânga, cât și de dreapta, care au avut partea lor de vină în omorurile pomenite.

Deși stă în Coreea de Nord îndeajuns de mult ca să-și poată face o idee mai clară, Jeppesen este încă tratat drept străin. El nu poate circula liber fără să anunțe în prealabil. Trebuie să fie atent să nu spună sau să facă ceva nepermis. Mănâncă în niște restaurante adesea pustii destinate străinilor. Sunt marcate chiar niște zone - una pentru nord-coreeni, iar alta pentru străini.

Dar Jeppesen are simpatiile sale. Deși cartea lui e departe de a fi o "scrisoare de dragoste", el regretă faptul că aproape toate relatările Statelor Unite despre Coreea de Nord sunt negative, deseori "colorate" de aversiunea Coreii de Sud față de Nord, și că puține agenții de presă occidentale dispun de vorbitori de coreeană care ar fi putut ajuta la prezentarea unor opinii mai echilibrate despre o viață mai diferită în Coreea de Nord.

Cei care încearcă să afle dacă Trump ar avea cea mai mică șansă de a lega o relație nouă cu Coreea de Nord vor închide cartea mai nelămuriți decât fuseseră anterior. În privința Coreii de Nord, nu există negru și alb, ci doar cenușiu. "Pe curând, din Phenian" te face să te gândești că, trecând peste toate absurditățile, Coreea de Nord este o țară care se dezvăluie așa cum e.

S-ar putea ca, în cele din urmă, Kim Jong-un să se întâlnească cu Trump. Dar, cunoscând "spiritul" nord-coreean, va putea oare "Liderul Suprem" să renunțe la puțină putere reală sau la armele nucleare care i-o susțin? Niciodată.

Articol de Chris Woodyard

Traducerea: Alexandru Danga

Sursa: Rador