Potrivit lui Igor Boțan, faza fierbinte a conflictului din Transnistria este cea mai importantă. În acest sens, există o întreagă literatură care descrie cum Chișinăul a fost atras în capcana. „Și un loc esențial are provocația care a avut loc în Bender (în iunie 1992) , când asupra reprezentanților armatei ruse s-a făcut, chipurile, un atac... După asta a intervenit ceea ce se numește „discuțiile despre pace”, capcana perfectă în care a nimerit Moldova, pentru că s-a recunoscut că Transnistria este parte în conflict, că Rusia este pacificator. În două săptămâni după semnarea Acordului din 21 iulie, forțele aeoropurtate din Pskov și din Tula au ajuns în Transnistria și s-a început misiunea de pacificare”, a explicat Igor Boțan.

Expertul a spus că inițial URSS era un stat supraunitar în care a existat o forță politică – Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, iar toate procesele de democratizare au început să se dezvolte odată cu adoptarea Rezoluției (a CC al PCUS din 1988) privind democratizarea societății sovietice și a fost permis multipartidismul. „Începând cu insuccesul acelui proiect de reformare a URSS, care s-a terminat la 19 august 1991, au apărut circumstanțele pentru declararea independenței republicilor unionale. Este un concurs al circumstanțelor cu factori subiectivi și obiectivi. Factorii subiectivi era lupta între centrul unional și Federația Rusă. Factorul obiectiv este că primul Parlament din Moldova a fost cu cel mai înalt IQ, prima legislatura care în condiții critice a adoptat decizii demne de toată aprecierea. Când autoritățile de la Chișinău au declarat suveranitatea și ulterior independența Republicii Moldova, ei au motivat de ce fac acest lucru, același lucru se referă și la concetățenii noștri din stânga Nistrului, ei au motivat existența mișcării lor separatiste”, a spus expertul.

„Dacă vorbim de pete prenatale, înțelegem că aceste lucruri au fost gândite în perioada destrămării Uniunii Sovietice, astfel încât Federația Rusă să lase „ancore” în forma regimului separatist transnistrean ca Moldova să nu poată să se dezvolte. Ancore de acest gen au mai fost Crimeea în Ucraina, Nagorno-Karabah-ul în Azerbaidjan și Armenia, Osetia și Abhazia, în Georgia. Toate aceste lucruri au fost proiectate din timp pentru a avea pârghii pentru a reface imperiul care s-a destrămat”, a opiniat expertul.

Igor Boțan menționează că Republica Moldova a înțeles demult că existența Transnistriei este posibilă datorită susținerii Federației Ruse. El a fost de acord cu părerea alor vorbitori de la dezbatere că, fără suportul Federației Ruse, în special sub aspect economic și energetic, această structură nu ar fi putut să existe.

Potrivit expertului, „confidence-building” (consolidarea încrederii între Chișinău și Tiraspol) a fost o strategie corectă a autorităților Republicii Moldova care promovează un mesaj foarte clar pentru transnistreni: dacă are loc reunirea teritoriului Republicii Moldova, locuitorii regiunii transnistrene vor avea de câștigat de pe urma acestui proces. „Iar formula finală a soluției pentru conflictul transnistrean trebuie negociată în parametrii legii din 2005, pentru că această este singură lege care satisface cerințelor Constituției Republicii Moldova” a spus Igor Boțan.