Era fiul generalului Constantin Coandă, fost prim-ministru al României în 1918. Tatăl său dorea să-l facă să urmeze o carieră militară. Termină liceul în 1903, primind gradul de sergent major și își continuă studiile la Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină din București. Pasionat de probleme tehnice și mai ales de tehnica aviaticii, în 1905 Coandă construiește un avion-rachetă pentru armata română. Datorită firii sale și spiritului inventiv care nu se împăcau cu disciplina militară, el a cerut și obținut aprobarea de a părăsi armata, după care, profitând de libertatea recâștigată, a întreprins o lungă călătorie cu automobilul pe ruta Isfahan - Teheran - Tibet. La întoarcere, pleacă în Franța și se înscrie la Școala superioară de aeronautică și construcții, nou înființată la Paris 1909, al cărei absolvent devine în anul următor 1910, ca șef al primei promoții de ingineri aeronautici.

La mijlocul lui octombrie 1910, aeroplanul construit de inginerul român Henri Coandă dotat cu "un propulsor-turbină", atrăgea atenția tuturor la cel de-al doilea Salon de Locomoție Aeriană de la Paris.
.
În semn de recunoaștere a contribuțiilor sale în diferite domenii, Henri Coandă a fost sărbătorit în anul 1956 la Wings Club din New York ca părintele aviației reactive; la 3 aprilie 1960, UNESCO i-a acordat ordinul Meritul pentru cercetări științifice în grad de comandor; în 1961 a fost decorat de guvernul francez cu Medalia Militară; în 1970, a devenit membru al Academiei Române și în anul 1971 a fost ales membru de onoare al Societății Regale de Aeronautică din Marea Britanie.

La "Ascultă Vocea" de astăzi, Henri Coandă vorbește despre prima sa invenție din anii copilăriei.