Henri Coandă s-a născut la 7 iunie 1886, la București, tatăl său, Constantin Coandă, originar din Craiova, a fost mareșal al curții princiare a prințului Ferdinand în 1911, prim-ministru al României în 1918, profesor de matematică la Școala națională de poduri și șosele din București, iar mama, Haydé Danet, născută în Morlaix (Franța), era fiica doctorului francez Gustav Danet, medicul lui Napoleon al III-lea.

La trei ani și jumătate, martor la malul Mării Nordului la izbucnirea unei furtuni, Henri a fost fascinat de puterea vântului de a ridica valurile. „S-a îndrăgostit de vânt și de zborul păsărilor marine care păreau că au intrat în viața lui pentru totdeauna”, se arată într-un document al Muzeului Aviației.

A învățat la școala înființată de Petrache Poenaru, sfătuitorul lui Tudor Vladimirescu, cu care era înrudită familia Coandă. A fost elev al Liceului „Sf. Sava” din București, apoi al Liceului militar din Iași, pe care îl termină, în 1902, ca șef de promoție (și tatăl lui, Constantin Coandă, a terminat acest liceu ca șef de promoție, în 1874). În 1905 a absolvit Școala de Artilerie, Geniu și Marină din București ca ofițer de artilerie.

Una din ocupațiile sale preferate, afară de știință, era sculptura, celebrul Rodin fiindu-i profesor. Analizând cu prietenul său Brâncuși „esența zborului”, Coandă a transpus-o în formă tehnică.

La 19 ani construiește o primă machetă de avion propulsat de un motor-rachetă cu combustibil solid.

A urmat cursuri de specializare la trei universități europene: Școala Politehnică din Charlottenburg (1906), Universitatea de Științe din Liege (1908) și Școala Superioară de Aeronautică și Construcții Mecanice din Paris (1909). La 22 de ani era deja inginer diplomat, licențiat în științe, inginer în aeronautică, inginer frigotehnist.

La Școala superioară de electricitate din Montefiore construiește un planor cu care zboară, iar în 1907, la Salonul expoziției organizat în Palatul Sporturilor din Berlin, a expus, pentru prima oară în lume, macheta unui avion fără elice, viitorul avion cu reacție.

A revoluționat lumea aviatică, inventând o platformă mobilă pentru experimente aerodinamice, montată pe un tren în mișcare, asupra căreia făcea determinări cantitative aeronautice folosind un tunel de vânt cu fum, o balanță aerodinamică și o cameră fotografică specială, concepută de el.



Coandă obține la 9 august 1910, în Franța, brevetul de invenție pentru motorul „turbo-propulsor”. La 15 octombrie 1910, la cel de-al doilea Salon Aeronautic din Paris, a prezentat primul avion cu reacție din lume, precursorul turboreactoarelor de astăzi. Coandă a testat motorul pe 16 decembrie 1910, la aeroportul Issy-les Moulineaux, în apropiere de Paris, dar în timpul zborului de aproape un minut avionul a luat foc și a ars complet. Coandă a scăpat numai cu leziuni ușoare și cu o fractură la antebraț. Incidentul va fi punctul de pornire pentru o serie de studii aprofundate, care vor pune la punct principiul folosit și astăzi de constructorii de motoare de avion.

În 1911 a inițiat construcția primului avion bimotor.

La 24 de ani era director al Uzinelor „Bristol Aeroplain Companie” din Marea Britanie, unde proiectează, între 1912-1914, mai multe aparate de zbor care s-au evidențiat prin calitățile lor. El și-a pus amprenta asupra firmei, făcând din Bristol una dintre cele mai importante întreprinderi aeronautice.

A descoperit în 1930 „efectul Coandă” (constă în principiul de a crea o zonă de depresiune în plin aer de-a lungul unui perete, această zonă permițând fluidelor să vină și să ia direcția peretelui unde s-a făcut depresiunea), pe care l-a brevetat în 1934 sub denumirea de „procedeu și dispozitiv pentru devierea unui fluid într-un alt fluid”. Pornind de la acest fenomen, a proiectat în 1935 o „aerodină lenticulară”, aparat de zbor în formă de „farfurie zburătoare”, fără piese mecanice, care decola și ateriza pe verticală, se menținea în aer într-un punct fix și se deplara cu viteze mari (800 de Km pe oră) și avea o rază de acțiune de 5000 km. Printre alte aplicații ale „efectului Coandă” se numără: poșta pneumatică, turbinele cu gaze, propulsia vehiculelor aeriene, frâna de recul pentru arme de foc (a creat primul tun fără recul pentru avioane); de o mare importanță este utilizarea sa la sistemele logice cu acționare fluidă, aplicate în automatică. Cu ajutorul „efectului Coandă” au fost construite aparate medicale folosite pentru respirația artificială. Tot pe baza acestui efect, Coandă a gândit un mijloc de transport în tuburi pentru corpurile solide, cu viteze de 500-600 km pe oră (sub egida Institutului Național de Creație Științifică, înființat de H. Coandă, s-au făcut testări la această invenție, dar treptat, după moartea savantului, experimentul a fost abandonat).



Spiritul inventiv s-a manifestat și în alte domenii ale tehnicii: a creat un nou material de construcție „beton-lemnul”, a conceput și construit primele elemente de case prefabricate din beton, a pus la punct un aparat portativ de dimensiuni reduse pentru desalinizarea apei de mare, a pus la punct un dispozitiv de detecție a lichidelor în sol, folosit în prospectarea petroliferă.

A anticipat cu peste 30 de ani evoluția științei și tehnicii, celebrul inginer francez Gustave Eiffel spunând „Coandă s-a născut cu 30, dacă nu chiar cu 50 de ani prea devreme!”

În anii ’60, Coandă a lucrat pentru US Air Force și pentru NASA în programe secrete de cercetare. A realizat o torpilă subacvatică, capabilă de o viteză de 160 km/oră, fără a crea valuri, fiind nedetectabilă de sistemele de tip radar. Cercetătorul Valeriu Avram de la Muzeul Aviației a relatat că, în 2001, generalul american James T. Curie, vizitând Sala „Henri Coandă”, a declarat neoficial că în 1965 a văzut o „farfurie zburătoare” în hangarul unei baze militare americane din deșertul Nevada, despre care i s-a spus că a fost construită de Coandă. Una din invențiile sale, „epoleții zburători” a fost folosită cu succes în Programul „Apollo”.

Întors în țară în 1970, după o absență de șase decenii, a pus la punct numeroase proiecte științifice de mare valoare practică, a alcătuit un veritabil „institut de inteligență românească”, adunând în juru-i cercetători care i-au devenit discipoli. Într-un interviu Coandă afirma: „Am spus de mai multe ori că nu trebuie să admirăm o mașină, un automobil sau un aeroplan… Adevărul adevărat este că trebuie să admirăm creierul care a fost capabil să le facă. Acest creier este ceea ce numim noi materie cenușie și ea se află în mare cantitate la noi în țară și lipsește în alte părți. Mă întreb dacă n-am putea să reevaluăm această materie cenușie, adică gândirea românească, în așa fel încât cei din alte țări să vină să cumpere ideile noastre, iar nu noi să plătim altora transformările ideilor românești. (…) De aceea aș vrea să fac un soi de centru de gândire românească în toate domeniile”. Continuatoare a acestei dorințe a savantului este Fundația Națională „Henri Coandă” pentru Sprijinirea Tinerilor Supradotați.

Henri Coandă a fost doctor honoris causa al Institutului Politehnic din București (1967), membru al Academiei Române (1971), membru de onoare al Academiei Aeronautice Regale Britanice (1971).

Henri Coandă este autorul a peste 250 de invenții, pentru care a obținut 700 de brevete de proprietate intelectuală în numeroase țări ale lumii. La Muzeul Aviației se află aproape 700 de kg de documente ce i-au aparținut lui Coandă, care conțin informații viabile chiar și pentru nivelul tehnologic actual.

Este mai puțin cunoscut faptul că savantul H. Coandă a studiat timp de peste 60 de ani structura și calitatea apei potabile. Călătorind în toată lumea, el a descoperit și testat calitățile apei din locuri izolate (printre care ținutul Hunza, din nordul Pakistanului), unde oamenii trăiesc plini de vitalitate, fără boli sau carii dentare, mult peste 100 de ani. Având în vedere că organismul omenesc conține peste 70% apă, iar creierul 90% apă, Coandă era convins că apa protejează sănătatea omului și întârzie procesul de îmbătrânire mai mult decât oricare alt nutrient. Ajunsese să prezică longevitatea locuitorilor dintr-o zonă geografică, testând calitatea apei potabile. Avea 1500 de fotografii cu fulgi (spunea că nici un fulg nu seamănă unul cu altul). „Am fotografiat în diverse locuri zăpada, căci noi suntem 70% apă, și pentru a determina existența fizică a individului, trebuie să cunoaștem apa pe care o consumăm. Vroiam să-mi dau seama dacă zăpada, care reprezintă cristalizarea apei dintr-un loc, e la fel. Ei, nu e deloc la fel. Zăpada din Asia sau din America e cu totul diferită de a noastră de aici. Stând mult într-o țară, hrănindu-ne acolo, tot ce mâncăm e tot apă, sub altă formă – ajungem încetul cu încetul să ne modificăm. Or eu țin cât mai mult să păstrez caracteristicile pământului unde m-am născut”, afirma savantul român într-un interviu realizat în 1969 pentru Televiziunea Română.

A murit într-o zi din noiembrie 1972, în care cădeau primii fulgi de zăpadă.

Realizările de unanim prestigiu internațional ale savantului român Henri Coandă l-au consacrat printre personalitățile proeminente ale secolului XX, în panteonul științei universale.

Documentar de Steluta Vasilita

Sursa: rador.ro