Această stea, cu o vârstă estimată la 8,5 milioane de ani, face parte din constelația Orion și este una dintre cele mai recognoscibile stele de pe cerul nopții datorită strălucirii și colorației sale. Dacă ar fi plasată în centrul Sistemului Solar, suprafața sa s-ar extinde până undeva între orbitele lui Marte și Jupiter. Această scădere accentuată în strălucire, produsă recent, îi face pe oamenii de știință să se întrebe dacă nu cumva steaua intră într-o fază de pre-supernovă, urmând ca în scurt timp nucleul să colapseze în sine, iar straturile stelare exterioare să fie expulzate în spațiu de explozia ce marchează stadiul de supernovă.

În cazul în care această trecere în stadiul de supernovă are loc, Betelgeuse ar putea fi chiar mai strălucitoare decât Luna pe cerul nopții, timp de câteva săptămâni sau mai mult.

Aflată la 642,5 ani lumină de Soare, Betelgeuse ar fi cea mai apropiată supernovă observată de astronomi (mult mai apropiată decât, spre exemplu, Nebuloasa Crabului, aflată la 6.523 ani lumină, nebuloasă ce este rezultatul exploziei unei supernove ce a avut loc în anul 1054 d.Hr.).

"Ar fi extraordinar, această stea ar deveni atât de strălucitoare încât nu am mai putea vedea nicio altă stea în jurul ei", susține Edward Guinan, profesor de astronomie și astrofizică la Universitatea Villanova, cel care a observat și a raportat această scădere a luminozității lui Betelgeuse. "Ar fi cea mai strălucitoare supernovă observată vreodată în galaxia noastră".

Nu este deloc surprinzător că această stea masivă (ce cântărește aproximativ 20 de mase solare) și-a pierdut din strălucire pentru că face parte din categoria stelelor variabile - ceea ce înseamnă că strălucirea sa variază în mod natural, ceea ce astronomii observă de mai multe decenii. Această stea a fost clasificată ca o supergigantă roșie din cauza dimensiunilor sale. Însă, această scădere recentă a strălucirii lui Betelgeuse "a trecut dincolo de limitele pe care noi (oamenii de știință) le-am observat vreodată, ieșind din parametrii săi obișnuiți sau din zona sa de confort", conform lui Guinan.

"Nu există observații detaliate ale supernovelor înainte de declanșarea lor", a adăugat Guinan, precizând că unii oameni de știință sunt de părere că nu ar fi semne vizibile până înainte cu câteva ore de declanșarea acestor explozii, în timp ce alții susțin că astfel de stele suferă pierderi importante de luminozitate cu până la un an înainte de a intra în stadiul de supernovă.

Lipsa consensului științific în această privință este evidentă, iar Betelgeuse ar putea exploda oricând, acum sau peste 100.000 de ani, a mai susținut Guinan. Ar fi extraodinar pentru comunitatea științifică să poată observa transformarea unei stele atât de masive și relativ apropiate în supernovă, însă această scădere a strălucirii ar putea avea alte explicații.

Printre aceste explicații se numără instabilitatea internă a acestei stele. Diferite părți ale lui Betelgeuse ar putea avea densități diferite, iar aceste variații de densitate pot duce la creșteri sau scăderi ale energiei stelare și la deplasări ale energiei dinspre interior spre exterior. Din aceste cauze pot apărea schimbări ale strălucirii, steaua se poate dilata sau contracta etc.

O altă explicație pentru aceste variații ale strălucirii este legată de activitatea magnetică a stelei, însă modelarea acestei activități pe calculator este foarte dificilă, iar astrofizicienii încă nu știu dacă acesta este un factor definitiv pentru a explica variațiile de luminozitate.

Sursa:Agerpres