Însă în contextul războaielor moderne în care rolul principal a fost preluat de aviație și mai ales de sistemele de drone care reprezintă viitorul, nu puțină lume se întreabă care e viitorul tancurilor. Și, odată cu evoluția conflictelor militare, conflictele convenționale par a fi trecute în plan secund de războaiele informaționale.

Chiar și așa, tancurile rămân un instument esențial. Colonel Tc. (r.) dr. Emilian Pîsu, membru al Asociației Ofițerilor în Rezervă din România (AORR), comandant și formator de tanchiști pentru mai bine de un sfert, s-a aplecat asupra subiectului într-un material pulbicat anul trecut de AORR și preluat și de DefenseRomania.

Tancul va rămâne și în viitor „regele” câmpului de luptă

 Îi dăm cuvântul colonelului (r.) dr. Emilian Pîsu:

„Rolul de "vârf de lance" sau "forță de izbire" al forțelor terestre a fost consacrat ca hotărâtor în marile bătălii ale celui de-al Doilea Război Mondial. În conflictele recente, războaiele din Golf, conflictul din Cecenia și Georgia, războaiele din Orientul Mijlociu, Siria, au consfințit rolul structurilor de tancuri în cadrul operațiunilor duse de către grupările de forțe.

Dacă analizăm înzestrarea structurilor de forțe terestre, observăm tendința de a "blinda" infanteria, artileria, geniul, artileria antiaeriană, asigurarea medicală, tehnica și logistica etc. În acest peisaj, tancul va rămâne și în viitor "regele" câmpului de bătălie.

Printr-un alt tip de analiză, de această dată la nivelul organizării și înzestrării armatelor altor state, în special a celor din Europa, observăm existența unor importante mari unități și unități de tancuri dotate cu tehnică blindată de ultimă generație (generația 4 și generația 5)”.

Războiul viitorului, un mixt între conflictul informațional și tancuri

Opinia este împărtășită și de generalul (r) dr. Virgil Bălăceanu. Acesta a subliniat pentru publicația noastră, în urmă cu câteva luni, că deși războiul viitorului pare a fi unui informațional, nu trebuie negrijată nici componenta „acțiunii de tip clasică în varianta modernă”. E ceea ce Jens Stoltenberg a numit „T and T”.

„E necesară o viziune legată de cum se configurează acțiunea militară a viitorului. Eu îl citez des pe Stoltenberg care la un moment dat a spus un lucru foarte înțelept: războiul viitorului va fi între T și T. Adică între Twitter și Tank. Deci să nu uităm nici de Twitter, de războiul informațional, de războiul hibrid, de războiul cibernetic, dar nici de acțiunea de tip clasică în variantă modernă. Tancul nu a dispărut. Încă își menține abilitatea ca forță, ca echipament modern”, preciza generalul (r) Bălăceanu.

În contextul în care azi sărbătorim ziua tanchiștilor, îi vom da cuvântul din nou colonelului (r.) dr. Emilian Pîsu care amintește în materialul citat că „începând cu anul 1978, când s-a fabricat în România primul tanc, făceam parte din clubul select al celor 16 producători de tancuri din lume, iar țări ca Italia, Turcia, Coreea de Sud, India, Japonia, Iugoslavia și altele nu produceau tancuri”, dar, din păcate, în prezent „ în domeniul producției de tancuri putem vorbi numai de modernizarea parcului de tancuri din înzestrare, concomitent cu producerea derivatelor pe șasiu de tanc”.

TR-85M1 „Bizonul”, cel mai important tanc al Armatei române

Tancul TR-85M1, tanc de luptă fabricat în România, este bazat pe șasiul tancului TR-77-580, succesorul tancului T-55. 

Imediat după Primăvara de la Praga (1968), pe atunci Republica Socialistă România a adoptat o nouă doctrină națională de apărare și s-a îndepărtat de URSS.

Programul de modernizare a TR-85M1 ”Bizonul” a fost inițiat în 1994 cu obiectivul de a asigura interoperabilitatea cu tehnologia NATO.

Tancul TR 85M1 este un tanc mijlociu, având un echipaj format din 4 militari si o greutate totala de 50 de tone.

Dotat cu un foarte puternic motor pe motorina, tancul românesc dezvoltă o viteza maximă pe șosea de 60 km/h iar pe un teren uscat fără denivelări de 40 kmh. Panta maximă de urcare este de 32 grade putând traversa șanțuri cu o lățime de 2,8 m și ziduri de 1 m. Pe timpul îndeplinirii misiunilor de luptă, tancul poate trece cursuri de apă cu o lațime maximă de 700 m și o adâncime de 5 m.

Ca armament, Tancul TR 85-M1 "Bizonul" este dotat cu un tun cal. 100mm, semiautomat mecanic cu țeavă ghintuită, ale cărui proiectile pot fi perforante, cumulative sau explozive. Bătaia maximă este de 14600 m.

De asemenea, tancul mai este dotat cu 2 mitraliere, cal. 12,7 mm, cu o bătaie maximă de 2000 m, și cal. 7,62 mm cu o bătaie maximă de 3000 m.

Modernizările aduse tancului TR 85 M1 "Bizonul" au avut ca obiect creșterea puterii de foc, îmbunătățirea gradului de protecție, creșterea mobilitații, fiabilizarea agregatului energetic și a sistemului de frânare, precum și modernizarea instalației de transmisiuni.

Principalele caracteristici: Greutate: 50 tone; Lungime: 9.92 m; Lătime: 3.43 m; Înălțime: 2.38 m; Garda la sol: 0.42 m; Unitatea de foc: 41 lovituri; Echipaj: 4 oameni; Armament: 1 tun calibrul 100 mm; 1 mitr. jumelata calibrul 7,62 mm; 1 mitralieră A.A calibrul 12,7 mm.

GALERIE FOTO - TANCURILE ROMÂNIEI de-a lungul istoriei

Renault FT 1917, primul tanc din dotarea Armatei Române.

Foto: Mircea87/wikipedia

Renault R35, tanc ușor intrat în dotare înaintea celui de-al Doilea Război Mondial; a fost modernizat ca "vânător de care" cu un tun de 45mm, recuperat de la tancuri sovietice capturate.

Foto: Mircea87/wikipedia

R-1, tanchetă proiectată în Cehoslovacia sub numele AH-IV, folosită pentru recunoaștere (în imagine apare o versiune suedeză).

Foto: Jane's World War II Tanks and Fighting Vehicles. — Leland Ness, 2002 / wikipedia

R-2, cunoscut și sub numele de Panzer 35(t), un tanc ușor produs în Cehoslovacia, cel mai avansat tanc al României la intrarea în cel de-al Doilea Război Mondial.