Flota lui Șor din Turcia. Aflat sub sancțiuni internaționale și căutat de INTERPOL, Ilan Șor s-a aciuat la Moscova și a început să investească într-o flotă aeronautică proprie. RISE Moldova a identificat trei avioane și un elicopter, toate cumpărate prin interpuși. Le-a înregistrat în baza aeriană a unui om de afaceri turc, iar beneficiar în acte figurează un bărbat din Uzbekistan.  Jurnaliștii de investigație au urmărit sute de zboruri operate de cele patru aeronave ale lui Șor, din 2024 și până în prezent. Cel mai des, avioanele au legat Moscova de Ankara, Tel Aviv și Abu Dhabi. Interpușii lui Șor, implicați în flota aeriană din Turcia, potrivit RISE, sunt un fost inspector la CNA și la Vamă, Victor Guțuleac, care a facilitat anterior traseul banilor din Federația Rusă, pentru cumpărarea voturilor în campania electorală din 2023. O piesă importantă în ingineria flotei lui Șor este Radion Munteanu, care apare alături de Guțuleac într-o fotografie publicată anterior pe site-ul Mitropoliei Moldovei. Ulterior a fost ștearsă. Cei doi „au finanțat” flota, ca mai apoi „s-o piardă”, după ce se împrumută cu milioane de la o companie turcă.  Ultimul intermediar este un cetățean al Uzbekistanului, Sobit Israilov. El a devenit beneficiarul în acte a flotei de peste 100 de milioane de dolari, prin compania pe care o administrează în Turcia, ceea care a dat „cu împrumut” milioane de dolari lui Munteanu și Guțuleac. Cum a funcționat schema, citiți pe pagina RISE Moldova.

Ziarul de Gardă se întreabă dacă va depune Plahotniuc mărturii în dosarul „kuliok”? „Nu a rămas mult, o să așteptați”, a declarat acesta în ședința de judecată din 12 februarie 2026. Vladimir Plahotniuc a refuzat să spună dacă va depune sau nu mărturii în dosarul „kuliok”, în care este inculpat fostul președinte Igor Dodon. Întrebat de presă despre intențiile sale, înainte de ședința de judecată din dosarul privind frauda bancară în care este el inculpat, Plahotniuc a zâmbit și a spus doar că „nu a rămas mult, o să așteptați”. Nu a răspuns nici la întrebarea ce era în sacoșa neagră ce apare în înregistrările video de la o discuție cu Igor Dodon. Avocatul său, Lucian Rogac, a declarat că nu a reușit să vorbească cu clientul său la acest subiect. Vladimir Plahotniuc va fi adus silit în fața instanței, în calitate de martor în dosarul lui Igor Dodon, pe data de 17 februarie. El a fost așteptat la Curtea Supremă de Justiție, unde este examinat dosarul „kuliok”, miercuri, 11 februarie, dar nu s-a prezentat, argumentând că trebuie să se pregătească pentru depunerea declarațiilor în ședința de ieri în dosarul „frauda bancară”, pe care, însă, nu le-a mai depus, invocând motive de sănătate. Anterior, Plahotniuc a spus că va depune mărturii în dosarul „kuliok”. În ședința din 11 februarie din dosarul „kuliok” a fost prezentată o înregistrare video de la întâlnirea lui Igor Dodon cu Vladimir Plahotniuc și Serghei Iaralov, din 2019, în care cei trei discutau despre formarea unei coaliții de guvernare între Partidul Socialiștilor și Partidul Democrat. Potrivit înțelegerilor dintre Dodon și Plahotniuc, ar fi urmat să fie semnat un acord secret și altul public, între PSRM și PDM, amintește Ziarul de Gardă.

Deschide.md scrie că Interpol a anulat darea în căutare internațională a lui Vlad Filat. Acesta a reiterat că se află în Republica Moldova, nu s-a eschivat și nu s-a ascuns niciodată. La începutul lunii decembrie, o instanță din Franța a emis o sentință, prin care fostul prim-ministru a fost găsit vinovat de spălare de bani într-un caz de mită. Pe lângă pedeapsa cu închisoarea, Filat a fost amendat cu 100 de mii de euro. Ca urmare, Interpol a informat Poliția din R. Moldova despre faptul că pe numele lui Vlad Filat a fost emis un mandat internațional de reținere.

Ridicarea din umeri ca politică de stat. Într-un editorial pentru Cotidianul, Alexandru Tănase comentează conflictul de la Dereneu și reacția autorităților: precum că ar fi vorba despre un diferend religios, între „două comunități de creștini ortodocși din același sat”. La fel ca în alte dăți, atunci când tensiunile din zona bisericească ies la suprafață, reacțiile sunt superficiale, orientate mai mult spre potolirea momentului, nu spre soluționarea în fond a cauzelor acestor crize. Refuzul de a privi lucrurile limpede și de a răspunde onest la o întrebare esențială – de ce o societate care nici pe departe nu este una profund religioasă, precum cea poloneză, spaniolă sau sârbă, se confruntă periodic cu conflicte bisericești – devine, în sine, parte a problemei. Niciunul din aceste conflicte nu are la bază diferențe de dogmă sau de ritual. Ele nu țin de teologie, ci de jurisdicție și de subordonarea geopolitică a bisericii ca instituție, subliniază autorul. Pe de o parte, avem Mitropolia Basarabiei, parte componentă a Bisericii istorice, care a fost lichidată mai întâi de țarii ruși, iar mai apoi, după ocupația din 1940, de puterea sovietică. Din punct de vedere juridic, reactivarea Mitropoliei Basarabiei s-a reușit abia peste un deceniu de independență, prin hotărârea CEDO din 13 decembrie 2001. Până la acea dată, guvernările controlate de Rusia, au refuzat categoric înregistrarea Mitropoliei Basarabiei. Pe de altă parte, autoritățile au tolerat funcționarea filialei Bisericii Ortodoxe Ruse – reactivată de Stalin la 5 septembrie 1943. Astfel, filiala Bisericii Ruse de la Chișinău funcționează nu doar ca o structură ecleziastică, ci ca un instrument simbolic și geopolitic menit să confirme că imperiul rus continuă să existe, sub alte forme, iar Republica Moldova ar aparține așa-numitei „lumi ruse” tradiționale. În contrast, Mitropolia Basarabiei și-a conturat o identitate spirituală și simbolică ce depășește dimensiunea strict religioasă, exprimând apartenența moldovenilor la spațiul valoric românesc și european. De aici pornește și diferența vizibilă dintre simpatizanți. Astfel, pornind de la datele problemei, observăm că acest conflict nu este religios, ci politic. În realitate, diferențele nu vizează ritualuri sau subtilități canonice. Ele țin de identitate, de atitudinea față de ocupația sovietică, de poziționarea față de războiul din Ucraina, de viziunea asupra desprinderii acestui teritoriu de sub dominația rusă. Nu este o dispută teologică, ci una de orientare istorică și geopolitică. Tocmai de aceea, încercările puterii de a juca la două capete, prezentând situația drept un simplu diferend între „două comunități de creștini ortodocși din același sat”, sunt în fond ipocrite.

Cazul Dereneu, dincolo de un simplu conflict bisericesc - scrie și istoricul Anatol Țăranu, într-un editorial pentru IPN. Cazul Dereneu nu este despre „cheile bisericii”, ci despre confruntarea a două proiecte identitare incompatibile: identitatea românească, ancorată istoric, cultural și spiritual în spațiul românesc, și identitatea moldovenistă de sorginte sovietică, construită artificial pentru a justifica separarea Basarabiei de România și menținerea acesteia în orbita Moscovei, subliniază autorul. După declanșarea războiului din Ucraina, dimensiunea geopolitică a acestor conflicte nu mai poate fi ignorată. Patriarhia Moscovei s-a poziționat explicit ca susținător ideologic al agresiunii ruse, promovând conceptul de „lume rusă” ca proiect civilizațional. Această doctrină nu este neutră: ea legitimează influența politică și culturală a Moscovei în spațiul post-sovietic, inclusiv în Republica Moldova. Miza nu este restrângerea libertății religioase. Nimeni nu contestă dreptul credincioșilor de a-și practica credința. Problema este dacă statul moldovean acceptă ca o instituție afiliată unui centru de putere extern să ignore deciziile propriilor instanțe. Dereneu nu este un incident local și nici un simplu conflict bisericesc. Este o confruntare simbolică între două proiecte de identitate: unul ancorat în moștenirea românească și europeană, celălalt în inerția moldovenismului sovietic. Este o oglindă a dificultății Republicii Moldova de a-și asuma istoria și de a-și clarifica direcția. Felul în care acest caz va fi soluționat va spune dacă statul moldovean este pregătit să iasă definitiv din zona gri a ambiguităților identitare sau dacă va continua să gestioneze trecutul sovietic prin amânare și compromis. Dereneu nu va dispărea. El va rămâne un reper al alegerii pe care Republica Moldova este obligată, mai devreme sau mai târziu, să o facă, concluzionează autorul.