Criticii planului, SUA, unii oficiali UE și mai multe țări central și est-europene, spun că acesta va spori dependența Europei de gazele rusești și va restrânge competiția. Aceștia adaugă că vor fi afectate economiile unor țări ca Ucraina, Slovacia și Polonia, care câștigă acum mult din trecerea gazelor rusești prin teritoriul lor, notează Ziarul Financiar.

Totuși, printre susținătorii proiectului se numără, pe lângă Moscova, cinci mari companii europene care vor fi implicate în realizarea sa: companiile germane BASF și Uniper, Engie din Franța, OMV și Royal Dutch Shell din Austria, plus mai mulți politicieni germani, printre care se pare că și cancelarul german Angela Merkel.

Aceștia spun că Nord Stream 2 va „elimina riscurile de tranzit“. Insistă că Nord Stream 2 va fi mai eficient și va spori livrările de gaze în inima Europei, făcând piața mai competitivă.

Apoi, luna trecută, Polonia a dat o lovitură posibil mortală proiectului, avertizând că va bloca inițiativa pentru că aceasta ar întări poziția deja dominantă a Gazprom în Europa centrală. Cei cinci parteneri europeni s-au retras din planurile de a prelua fiecare un pachet de 10% din consorțiul Nord Stream 2.

Astfel, Gazprom a anunțat că Nord Stream 2, o subsidiară deținută 100% de monopolul rus de stat, va face totul singur, iar partenerii săi europeni ar urma să găsească modalități de a-și „aduce contribuția“.

Ilian Vassilev, consultant pe energie și fost ambasador bulgar la Moscova, sugerează că ideea ca Gazprom să finanțeze singură gazoductul „este extrem de optimistă“ având în vedere starea finanțelor sale. Compania ar putea face acest lucru poate cu o formă de ajutor de la statul rus, deși bugetul rus este foarte strâns.

Însă Gazprom nu renunță atât de ușor. Compania a semnalat că va anunța acordurile încheiate cu partenerii săi europeni și-și va detalia planurile la un forum de săptămâna viitoare.

În 2014, după ce Moscova a anulat mult-lăudatul proiect South Stream în fața opoziției UE, părea că Gazprom se va orienta în sfârșit către o politică de export bazată mai mult pe considerații de ordin comercial, mai degrabă decât politic.

Acum, însă, este dificil să percepi Nord Stream 2 ca altceva decât un joc geopolitic.

Proiectele Gazprom par să aibă menirea de a pune capăt rolului Ucrainei de țară de tranzit pentru gazele rusești până în momentul expirării actualului contract de tranzit cu Kievul în 2019. Acest lucru ar putea părea de înțeles având în vedere impactul conflictelor dintre cele două țări. Acest lucru servește de asemenea agendei Rusiei prin privarea Kievului de mai multe miliarde de dolari pe an sub formă de comisioane de tranzit.

Marc Sefcovic, comisar european pe energie, a declarat pentru FT că gazeoductul pare un „fel de pedeapsă“ pentru Ucraina după revoluția pro-occidentală din 2014 din această șară.

Vassilev sugerează că o motivație și mai puternică pentru Moscova ar putea fi crearea unei noi „legături strategice“ cu Germania prin transformarea acesteia într-un centru european pentru gazele rusești.

Pentru acționarii minoritari care dețin 49% din Gazprom, schimbările numeroase de rute de export pot fi dificil de înțeles și sugerează că monopolul de stat rămâne un instrument de politică externă pentru Kremlin.