Această topire masivă a fost cauzată nu doar de temperaturile ridicate, ci și de modele de circulație atmosferică, devenite mai frecvente din cauza încălzirii globale, fapt care sugerează posibilitatea ca oamenii de știință să fi subestimat această amenințare pentru stratul de gheață, au descoperit autorii.

"Distrugem în decenii gheața formată timp de mii de ani", a declarat pentru Reuters Marco Tedesco, profesor-cercetător în cadrul Observatorului Lamont-Doherty de la Universitatea Columbia, care a condus studiul. "Ceea ce facem aici are implicații enorme pentru restul planetei".

Stratul de gheață din Groenlanda, al doilea cel mai mare din lume, a înregistrat cea mai mare scădere directă a ceea ce oamenii de știință denumesc ''masă de suprafață'' de la începutul înregistrărilor, în 1948, potrivit studiului.

Groenlanda a pierdut circa 600 de miliarde de tone de apă anul trecut, cantitate ce va contribui cu aproximativ 1,5 milimetri la creșterea nivelului mărilor, potrivit studiului realizat de Universitatea Columbia și Universitatea Liege din Belgia, publicat în revista The Cryosphere. Stratul de gheață din Groenlanda acoperă 80% din suprafața insulei și ar putea duce la creșterea nivelului apelor cu până la 7 metri dacă s-ar topi în întregime.

Groenlanda a contribuit cu 20-25% la creșterea nivelului oceanelor în ultimele decenii, a mai spus Tedesco. Dacă emisiile de carbon continuă să crească, acest procent ar putea spori cu până la circa 40% până în 2100, a mai spus cercetătorul, deși există o doză mare de incertitudine referitoare la modalitatea prin care topirea gheții va avea loc în Antarctica, cea mai mare calotă glaciară de pe planetă.

Cele mai multe dintre modelele folosite de cercetători pentru a face proiecții referitoare la topirea stratului de gheață din Groenlanda nu cuprind impactul schimbării modelor de circulație atmosferică - ceea ce înseamnă că astfel de modele ar putea subestima în mod semnificativ topirea viitoare, mai sugerează autorii.

"E ca și cum ar lipsi jumătate din fenomenul topirii", a spus Tedesco.

Întrucât impactul asupra încălzirii climatice a unor fenomene precum incendiile de vegetație masivă din Australia sau topirea permafrostului din Arctica se desfășoară mai rapid decât au estimat inițial oamenii de știință, studiul subliniază riscul asociat cu arderea combustibililor fosili.

Un raport realizat de Intergovernmental Panel on Climate Change al ONU, publicat în septembrie, estimează că nivelul apelor oceanelor ar putea crește cu un metru până în 2100, dacă emisiile de gaze cu efect de seră continuă să crească.

Topirea unei cantități importante de apă dulce - ca cea a Groenlandei - amenință sutele de milioane de persoane care trăiesc în prezent sub nivelul apelor mărilor sau al nivelelor anuale de inundații. Aceasta produce totodată modificări în salinitatea oceanică, fenomen care poate perturba ecosistemele marine.