Fănică Luca și-a scris povestea vieții într-o "Autobiografie". A consemnat anii grei, dar și anii de succes: “Subsemnatul Iordache Luca-Ștefan (Fănică Luca), artist emerit al RPR și Laureat al Premiului de Stat, Clasa I, distins cu medalia și Ordinul Muncii, profesor la Școala Medie de Muzică, din București, nr. 1, clasa - de nai...

M-am născut în București, în anul 1894, aprilie 5. Părinții mei s-au născut în orașul Ploiești. Din anul 1875 s-au stabilit în București, oameni săraci, nu au avut nici un fel de avere. Au avut 14 copii. Până la nașterea mea nouă frați muriseră. Rămăsesem în viață cinci frați, trei fete și doi băieți.

Tatăl meu era de meserie lăutar, așa cum se spunea pe vremea aceea, specialitatea flaut și nai. Deși era un foarte bun instrumentist care a cântat în orchestrele marilor șefi de orchestre Dobrică, Savu Pădureanu, Pompierul, Moțăescu și alții, totuși nu câștiga atât cât necesita întreținerea a cinci copii și a mamei noastre, care nu producea nimic, întrucât noi eram mici, aveam nevoie de îngrijirea ei și nu putea merge la muncă, era casnică”, nota naistul în Autobiografie.

Așa se face că în timpul anilor de școală a fost nevoit să se ocupe și de casă.

Cu un nai cu 12 țevi mergea prin vechile grădini de vară: Bordei, Herăstrăul Vechi, Vila regală, cântând muncitorilor pe un leu - doi pe zi”. Astfel au fost anii de început ai lui Fănică Luca, însă nu s-a descurajat, ci a muncit, zi și noapte. A cântat în restaurante celebre din București și de peste hotare, dar și în orchestre de seamă, ridicând publicul în picioare.

Urmărește-l, alături de Damian Luca, într-o inegalabilă interpretare a cântecului „Am un leu și vreu să-l beu!”... pe temele Rapsodiei române a lui George Enescu.

Sursa: antenasatelor.ro