Primul obiect care i-a  îndemnat  să-și concretizeze pasiunea pentru istoria neamului din care-și trag obârșia a fost o simplă lampă de kerosen, pe care au achiziționat-o de la o vecină.

„În muzeu se poate vedea cum a fost viața românilor din dreapta Tisei de-a lungul vremii. Peste tot unde am fost  ne-am interesat de obiecte autentice, realizate manual de strămoși și de fiecare dată negociam sau, dacă gazdele  aveau bunăvoință, îl primeam drept cadou”, a declarat Ileana Botoș, pentru BucPress.

Muzeul prezintă mobilier, prosoape, articole vestimentare, unelte, bijuterii și cărți. Femeia își ajută soțul numai în weekend, iar Ion Botoș lucrează la muzeu în fiecare zi.

„Dacă știu că, chiar și după 100 km, voi putea găsi ceva interesant tipic românilor, atunci voi merge acolo și voi întreba dacă într-adevăr merită și, dacă da, cu siguranță îl voi cumpăra”, spuen mândru Ion Botoș.

De asemenea, soții Botoș spun despre casa în care a fost creat muzeul că are peste 200 de ani, fiind achiziționată datorită unui proiect transfrontalier.

„Dacă o națiune nu are tradiții, atunci este deja o națiune pierdută, se stinge deja. Și dacă nu își păstrează tradițiile, nu își cunoaște cântecele, costumul său național, atunci această națiune nu este a nimănui”, concluzionează Ileana Botoș.

Muzeul înființat în urmă cu două decenii a fost inaugurat oficial în septembrie 2014 și este structurat pe secțiile: etnografie, carte veche, documente, numismatică, bibliotecă și arhivă.

În curte, în șopron, sunt expuse colecții întregi de unelte și obiecte casnice țărănești, ustensile ciobănești de la stână, scule de prelucrarea lemnului, cazan de țuică, mașini de scris austriece, maghiare, cehoslovace, rusești dar și românești. În spațiul expozițional permanent din vilă, sunt expuse zeci de costume populare maramureșene vechi, țesături, fețe de masă și ștergare, blide din ceramică veche, pictate, covoare înflorate, sute de documente emise de cancelariile țărilor care au stăpânit acest teritoriu, colecții de presă și carte veche, bancnote, corespondență și acte de familie ale marilor personalități românești din zonă.

Apșa de Jos, până în 2004 numit Dibrova, este satul de reședință al comunei Apșa de Jos din raionul Teceu, regiunea Transcarpatia, Ucraina. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Apșa de Jos era vorbitoare de română (97,69%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (1,59%).