Ei au atenționat că tranziția istorică survine într-un moment critic având în vedere faptul că  războiul din Ucraina demonstrează vulnerabilitatea continentului, iar tensiunile transatlantice amenință coeziunea NATO. Pentru Republica Moldova, care nu beneficiază de garanțiile Alianței Nord-Atlantice, situația de securitate rămâne precară, țara noastră fiind dependentă de rezistența armatei ucrainene, transmite Radio Chișinău.

Dezbaterea despre capacitatea Europei de a-și asuma propria apărare a devenit stringentă odată cu solicitările președintelui american Donald Trump ca aliații europeni să contribuie cu 5% din PIB la bugetele de apărare. Europa face deja pași concreți prin programul Real Europe 2030, care alocă 800 de miliarde de euro pentru apărare și securitate, însă provocările legate de factorul instituțional și de voința politică rămân majore.

Expertul în securitate Cristian Barna, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a subliniat că invazia rusă în Ucraina a demonstrat că NATO este mai relevantă ca oricând pentru securitatea Europei.

„Europa a început să-și pună aceste întrebări în special după 24 februarie 2022, în contextul invaziei militare a Federației Ruse în Ucraina și al implicațiilor acesteia asupra apărării europene. Atunci s-a văzut foarte clar de ce este capabilă Federația Rusă și s-a ridicat o întrebare esențială: cât de capabilă este Europa să-și asigure propria securitate fără acel element-cheie din NATO care oferă, în primul rând, descurajare? Faptul că discuțiile se poartă acum între aliații europeni și Statele Unite, despre modul în care Europa și-ar putea asuma mai mult propria securitate în interiorul NATO, este un pas important. S-a avansat inclusiv ideea ca acest proces să fie realizat până în anul 2030. Discuțiile de anul trecut indicau chiar un orizont mai apropiat, 2027, în care statele europene ar putea deveni aproape independente în asigurarea securității continentului – evident, în interiorul NATO. Sunt de părere că Statele Unite nu pot face față singure unei lumi atât de complexe precum cea actuală fără aliații europeni. Chiar dacă puterea militară a SUA este net superioară celei europene, alianța rămâne esențială din punct de vedere strategic, economic și politic”, spune Cristian Barna.

Expertul Igor Boțan a subliniat că succesul acestei tranziții depinde de capacitatea Europei de a depăși divergențele politice în domeniul apărării. Tensiunile recente privind Groenlanda au ilustrat fragilitatea relațiilor transatlantice, pretențiile administrației Trump asupra acestui teritoriu danez generând o criză diplomatică în cadrul NATO.

Pentru Rep. Moldova, situația rămâne deosebit de vulnerabilă. Analistul Anatol Țăranu a subliniat că Rep. Moldova nu beneficiază de garanțiile NATO și continuă să rămână în zona riscului unei invazii militare.

 „România este parte a NATO și România va participa activ la toate mutațiile politice care se întâmplă astăzi pe continentul european, inclusiv în relația cu Statele Unite. Cu Republica Moldova situația este mult mai complicată, noi nu avem această siguranță din punct de vedere militar, noi continuăm să rămânem în zona riscului unei invazii militare. Tot ce astăzi ne garantează o relativă siguranță este puterea de rezistență a armatei ucrainene, care nu permite ca Rusia să aibă joncțiune teritorială cu Republica Moldova. Noi avem două soluții: să rămânem în zona aceasta ambiguă a securității, sub pericolul presant care vine din partea Federației Ruse, sau totuși să realizăm proiectul nostru național și să facem ceea ce, de fapt, înseamnă o parte considerabilă a societății moldovenești – și anume să intrăm în NATO prin unirea cu România”, spune analistul Anatol Țăranu.

Potrivit analiștilor, aderarea la UE, în contextul în care Europa devine mai puternică militar, ar putea oferi o umbrelă de securitate suplimentară Republicii Moldova, iar o Românie puternică la granița sa reprezintă un factor important de stabilitate. Experții au convenit că anul 2030 este realist pentru independența europeană în materie de securitate, dar succesul depinde de unitatea statelor în domeniul apărării și de gestionarea diplomatică a crizelor precum cea a Groenlandei.