Republica Moldova se confruntă cu un șir de deficiențe relevante sectorului de securitate și apărare, constată experții Platformei pentru Inițiative de Securitate și Apărare, într-o analiză privind „Deficiențele strategice în sectorul de apărare al R. Moldova”.

La scurt timp după independență și conflictul armat din regiunea transnistreană, elitele politice naționale au limitat gradual participarea instituției militare în actul strategic de guvernare până la excluderea completă din cadrul acestuia. Șirul acțiunilor și/sau inacțiunilor în acest sens pornește de la absența figurilor militare proeminente din componența guvernărilor, continuând cu subfinanțarea cronică a Armatei Naționale și risipirea patrimoniului militar. Realitatea de astăzi demonstrează că abordarea generațiilor politice anterioare oscilează între iresponsabilitate profesională (sau înaltă trădare) și lipsa unei viziuni strategice, costată Ion Tinevschi, expert asociat PISA. 

Deși în majoritatea statelor forțele armate constituie nucleul apărării și implicit a sistemului național de securitate, în cazul Republicii Moldova această idee a purtat mai mult un caracter declarativ. Paradoxul situației constă în faptul că excluderea instrumentului militar din actul de guvernare s-a produs în pofida susținerii și nivelului înalt de încredere a societății față de armată pe tot parcursul existenței statului. Acest fapt indică o inconsistență în acțiunile claselor politice vizavi de respectarea intereselor naționale, scrie autorul.

Lipsa de interes pentru domeniul apărării se vede și în procesele de partajare a portofoliilor ministeriale în cadrul alianțelor de guvernare din perioada anilor 2009-2018, când Ministerul Apărării revenea de regulă fracțiunilor minoritare. Abordarea față de securitate nu s-a schimbat nici după 2014, atunci când situația regională impunea readucerea subiectului apărării naționale pe agenda politică. Din cauza lipsei de atenție din partea politicului, sistemul militar a funcționat la limita supraviețuirii. Problema existenței acestuia a fost chiar de mai multe ori atinsă, inclusiv în perioada guvernării regimului comunist (2001-2009), condus de fostul președinte Vladimir Voronin. Considerând potențialul politic al regimului comunist și a liderului acestuia, putem conștientiza cât de aproape a fost Armata Națională de desființare, iar Republica Moldova de o eroare strategică ireparabilă.

Excluderea instrumentului militar din actul strategic de guvernare este privită drept cauză principală a majorității problemelor statului, inclusiv a celor din afara sferei de securitate și apărare. Această excludere este contrară interesului național în contextul nivelului înalt de încredere a societății față de armată pe tot parcursul existenței statului. Deoarece instrumentele Militar, Diplomatic, Informațional și Economic sunt parte a mecanismului de proiectare a intereselor naționale, excluderea dimensiunii militare a constituit o eroare strategică cu implicații grave la nivel economic, politic, diplomatic, social, informațional etc.

Componenta militară, ca nucleu al sistemului de securitate și apărare, este sub-reprezentată la nivel de guvernare și elite politice. Deși pe parcurs s-a încercat o mascare a lipsei acesteia la nivel strategic, confundarea potențialului și contribuției militare cu cea a altor instituții (de exemplu, MAI și SIS) are efecte negative majore.

Lipsa culturii de securitate la nivelul dimensiunii politice a contribuit la diminuarea rolului și importanței sistemului militar în dezvoltarea statului. Ignorarea problemelor reale de securitate a facilitat perpetuarea acestora iar guvernele din lipsa dorinței de a le identifica și soluționa au creat discursuri de securitate convenabile intereselor și resurselor disponibile.

Nivelul scăzut al culturii de securitate pe toate palierele (începând cu cel strategic) afectează și funcționalitatea mecanismelor interinstituționale/intersectoriale care necesită o articulare în termeni de responsabilități, personal instruit și sporirea capacității tehnice. Totodată, lipsa abordării unice față de planificarea strategică, inclusiv absența limbajului comun de specialitate are efecte negative asupra funcționalității sectorului de securitate și apărare, potrivit experților.