Drept zestre Ruxandra aduce soțului proprietatea din față bisericii Colțea, pe care ulterior, între anii 1833 si 1835, Costache va ridica edificiul care-i va face numele nemuritor.

Înfrumusețările aduse impunătorului edificiu au continuat însă.

Astfel, în octombrie 1836, Costache Suțu comandă meșterului austriac Eser executarea unui splendid policandru de alamă, format din 24 de sfeșnice, întocmai ca cel de la biserica Sf. loan Nou.



Inspirata rezolvare a holului central, înfăptuită în 1862, se datorează lui Karl Storck, recunoscut sculptor și artist decorator.

Transformările inițiate de el constau în deschiderea a trei arcade, din crearea unei scări monumentale desfăcută în două brațe și din montarea în peretele din față, a oglinzii adusă de la Murano și prinsă într-un frumos ancadrament.


Deasupra oglinzii se distinge și astăzi, prin gingășia execuției artistice, medalionul sculptat în lemn al Irinei Suțu, soția proprietarului.

A două jumătate a veacului trecut va reprezenta pentru Palatul Suțu perioada de maximă strălucire.
Grigore Suțu (1819-1893) și soția sa Irina, fiica marelui bancher Ștefan Hagi Moscu, s-au preocupat constant atât de edificiu cât și de parcul ce-l încadra.
Ei au adăugat clădirii marchiza susținută de piloni de fier, creându-se astfel un elegant peron de intrare.

În anii ocupației germane din primul război mondial, ctitoria Sutulestilor va deveni reședința generalului Tülff von Tscheppe und Weidenbach, guvernatorul teritoriului ocupat.
Aici, în actuala sală de conferințe a muzeului, guvernatorul va organiza un prânz de gala cu ocazia Anului Nou 1918.


Cu acest prilej s-a purtat istorică discuție dintre feldmareșalul August von MacKensen și Alexandru Marghiloman în vederea încheierii cât mai grabnice a păcii dintre România și Puterile Centrale.

Zece ani mai târziu, edificiul va deveni sediul Primăriei Municipiului București. Din cabinetul sau aflat în camera din dreapta sălii mari cu balcon, a semnat Dem I. Dobrescu decizia de deschidere a primei expoziții permanente a Muzeului Municipal.

Sediu al Băncii Chrissovelony (1932), al Casei de Economii și Consemnațiuni (1942) și al Institutului de Construcții (1948), Palatul Suțu își va redobândi, cel puțin în parte, vechea înfățișare cu prilejul operațiilor de restaurare întreprinse între anii 1956-1958.

La 23 ianuarie 1959, în preziua aniversării unui veac de la Unirea Principatelor, va fi inaugurat într-o noua formă de organizare Muzeul de Istorie al Municipiului București.

Prin unificarea Muzeului de istorie cu Muzeul de Artă (înființat ca secție a Muzeului Municipal în 1933) în anul 1984 ia ființă Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București devenit în decembrie 1999 Muzeul Municipiului București.

Muzeul deține și conservă aproape 400.000 de obiecte provenite din cercetări arheologice, donații și achiziții realizate cu fonduri asigurate an de an de Primăria Capitalei.

Program de vizitare: Miercuri-Duminică 10:00-18:00