Pe drumul dinspre Transilvania către Suceava, călătorul este intâmpinat de trei spinări muntoase, culmi mari și prelungi, împădurite, cu înălțimi de 1.000-1.600 de metri, dominate, din loc în loc, de vârfuri nu prea înalte, ondulate și împodobite cu flori… Sunt Obcinele Bucovinei!

Acestea, la rândul lor, se desprind în trei mari subunități: Obcina Mestecăniș, Obcina Feredeu și Obcina Mare.

Deși se numește Obcina Mare, ultima dintre obcine nu este cea mai înaltă, ci cea mai lungă, fiind cuprinsă între granița de nord a țării, de lângă localitățile Straja și Vicovu de Sus, și Valea Moldovei în sud, trecând prin Frasin, Gura Humorului și Păltinoasa.

Cea mai de seamă bogăție a Obcinei Mari o reprezintă mănăstirile sale istorice: Moldovița, Putna, Sucevița, Voroneț, Humor, așezăminte religioase cu valoare de patrimoniu național și universal. Aici, indiferent de anotimp, atmosfera religioasă rămâne imperturbabilă în trecerea necontenită a turiștilor. Credincioșii se roagă, clopotele bat între brazi, iar candelele cu flăcări galbene sfârâie în surdină.

Bogăția Obcinei Mari cuprinde și localitatea Cacica, una dintre cele mai importante așezări bucovinene, amplasarea sa geografică, frumusețea peisajului și importanța resurselor culturale și ale solului recomandând-o ca o destinație turistică reprezentativă pentru această regiune a Bucovinei istorice.

Numele Cacica (poloneză Kaczyka), își are originea din limba polonă, cuvântul “kacyka” însemnând “rață”.

Un reper al acestui așezământ este fără doar și poate Salina Cacica, unică prin faptul că galeriile sale au fost săpate de mână, fără niciun utilaj.

La rândul lor, bisericile ocupă un loc de cinste în peisaj. Spre exemplu, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Cacica este un lăcaș de cult construit în anul 1865 pentru credincioșii greco-catolici ucraineni. Biserica romano-catolică din Cacica este construită în anul 1904 de către comunitatea poloneză din satul Cacica (județul Suceava). În anul 2000, recunoscând importanța pelerinajelor mariane de la această biserică, Papa Ioan Paul al II-lea a acordat acestei biserici titlul de Basilica Minor – aici, în fiecare an la data de 15 august având loc cel mai mare pelerinaj catolic din Moldova.

Sare pură

Se spune că pe la anul 1780 s-a descoperit zăcământul de sare, iar în anul 1791 s-a deschis salina, sub conducerea austriacului Paul Hoffman. Atunci au fost aduși mineri și tehnicieni din diferite provincii ale Imperiului Habsburgic, cei mai mulți fiind de religie romano-catolică.

Zăcământul de sare de la Cacica s-a format cu milioane de ani în urmă. Una dintre cele mai vechi exploatări din Europa de sare recristalizată din saramură, Salina Cacica, este unică prin faptul că galeriile sale au fost săpate de mână, fără niciun utilaj, singura cale de acces în subteran fiind treptele de brad, mineralizate de saramura ce a pătruns în lemn în decursul timpului.

Salina din Cacica, județul Suceava cuprinde aproximativ 8200 de galerii armate cu lemn, aflate într-o stare bună, după mai bine de 220 de ani de la deschiderea ei oficială în anul 1791.

În zilele noastre, printr-o serie de metode moderne se obține sare cu 99,82% NaCl, aproape pură, fiind, calitativ, cea mai bună sare din România și singura exploatare unde se produce sare recristalizată.

Saramura de Cacica – o resursă cu calități terapeutice extraordinare

Nu doar credincioșii catolici, care vin anual în pelerinaj pe 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, ci și bolnavii care caută vindecarea vin la Cacica într-un număr tot mai mare.

Băile cu apă sărată din zonă sunt recomandate pentru tratarea mai multor tipuri de afecțiunie ale coloanei, reumatism precum și a nevralgiilor sau nevritelor.

În urmă cu câțiva ani, la Cacica, lângă intrarea pentru vizitarea Minei, a fost amenajat un ștrand cu apa sărată adusă din adâncuri. O perioadă destul de îndelungată, acest ștrand a fost singura oportunitate pentru oamenii care veneau aici la tratament și numai în perioada anotimpului cald.

Mai apoi, în urma unui proiect european s-a înființat “Casa Naționalităților” sau “Baza de Tratament Virgil Săhleanu”. Proiectul a fost de succes, iar în ultimii ani investitorii privați au dezvoltat și diversificat oferta, atât pentru relaxare, cât și pentru tratament, în prezent ambele paliere fiind deosebit de solicitate.

Cine a cunoscut, deja, aceste crâmpeie de Bucovină, cu siguranță își dorește să revină! Cine doar a auzit despre frumusețea și despre bogăția “țării de fagi”, este așteptat oricând să poposească în satele sale turistice, încărcate de istorie și va înțelege “pe viu” ce înseamnă să îți simți sufletul învăluit în lumină și bucurie. Acesta este locul în care fiecare român simte nevoia de a mărturisi: “îmi iubesc țara!”