Președintele estonian Alar Karris și omologul său leton, Edgars Rinkevics au subliniat la Tallinn, respectiv la Riga semnificația simbolică, politică și legală a evenimentelor de acum trei decenii. Ambii șefi de stat au subliniat că dacă trupele rusești nu s-ar fi retras, cele două state baltice nu ar fi putut adera în 2004 la Uniunea Europeană și la NATO, scrie G4Media.

Cei doi au făcut observațiile respective la întâlniri cu unii dintre cei implicați în negocierile cu Rusia privind retragerea.

Conform martorilor oculari, tratativele respective cu Moscova au fost dificile și prelungite; au intervenit și puteri occidentale, inclusiv Germania.

S-au recunoscut rolurile importante și clarviziunea președinților de atunci – Lennart Meri în Estonia, respectiv Guntis Ulmanis în Letonia – care au negociat cu omologul lor rus Boris Elțin.

Ulmanis, care a fost șef de stat din 1991 până în 1999, a declarat sâmbătă agenției dpa că „psihologic, militar, economic, din toate punctele de vedere, acesta este unul din cele mai importante evenimente din perioada postbelică, dacă nu cel mai important, în statele baltice”. „Nimic n-ar fi putut fi mai important. În timpul celor două mandate prezidențiale ale mele, m-am gândit practic numai la această problemă și am acționat pentru reducerea influenței Rusiei în Letonia”, a adăugat el.

Forțele armate sovietice, apoi rusești au fost prezente în republicile baltice – anexate prima oară de Uniunea Sovietică în 1940, în urma pactului Ribbentrop-Molotov cu Germania nazistă, și din nou după sfârșitul celui de-al doilea război mondial – timp de peste o jumătate de secol. Lituania a reușit să scape de prezența lor cu un an mai devreme decât Letonia și Estonia.