Schimbarea de paradigmă în reglementarea transnistreană este necesară, dar „greul abia urmează”. La 34 de ani de la războiul de pe Nistru din 1992, Republica Moldova se află într-un context radical diferit față de anii anteriori, iar autoritățile de la Chișinău încearcă să schimbe modul în care este abordat dosarul transnistrean. Într-un interviu la RFI Moldova, expertul în securitate, Rosian Vasiloi, vorbește despre această schimbare de paradigmă — de la un conflict înghețat și negocieri politice abstracte la o strategie bazată pe convergență socială și economică, presiune legislativă și comunicare strategică.  Potrivit lui Vasiloi, una dintre noutățile esențiale este propunerea creării unui Fond de convergență pentru proiecte sociale și de infrastructură în localitățile de pe ambele maluri ale Nistrului, inițiativă anunțată la Tiraspol, în cadrul formatului 1+1. Expertul apreciază deschiderea cu care a fost discutată această propunere și faptul că inițiativa vine direct din partea vicepremierului pentru Reintegrare. În opinia sa, subiectul a fost analizat serios, au fost trasate sarcini clare instituțiilor statului, iar autoritățile și-au asumat ca fondul să devină funcțional chiar din vara acestui an. Totuși, avertizează Vasiloi, acest pas este doar începutul. „Primul pas este foarte bun, dar greul abia urmează”, subliniază expertul, arătând că succesul va depinde de consecvența autorităților și de capacitatea lor de a transforma inițiativele politice în politici publice concrete. În acest sens, expertul salută și mesajele recente din Parlament privind modificarea unor prevederi legislative, inclusiv eliminarea anumitor facilități fiscale pentru companiile din stânga Nistrului. În opinia sa, timp de ani de zile, Chișinăul a tolerat mecanisme economice care, frecvent, în loc să contribuie la dezvoltarea regiunii, au alimentat separatismul, direcționând resursele financiare către alte scopuri decât infrastructura sau economia locală.

Aderarea Moldovei: un conflict nerezolvat poate costa scump UE. Republica Moldova accelerează drumul spre UE, dar conflictul înghețat din Transnistria și presiunile Rusiei pun în pericol parcursul european. Ideea unirii cu România apare ca scurtătură spre integrare, scrie publicația germană Die Welt, într-un articol preluat de DW Moldova. Pârghiile Moscovei: Transnistria, Găgăuzia și energia. Die Welt scrie că, deși Chișinăul a făcut pași decisivi, inclusiv prin sprijinul deschis pentru Ucraina, Rusia deține pârghii de influență masive în R. Moldova: de exemplu, în regiunea autonomă  Găgăuzia, influența oligarhului fugar Ilan Șor rămâne puternică, iar în Transnistria, Rusia ar deține controlul economic și militar. Un element central, amintește publicația este depozitul de armament de la Cobasna. În ceea ce privește energia, Chișinăul și-a redus masiv dependența de electricitatea și gazul din regiune și cumpără tot mai mult din România și Azerbaidjan, respectiv din Grecia și Bulgaria, arată Die Welt. Publicația amintește că, în iunie 2022, Republica Moldova a primit statutul de țară candidată, iar UE a promis 1,8 miliarde de euro pentru economie și reforme. Însă timpul presează: la începutul anului s-au înmulțit incidentele cu drone în regiune, într-un tablou de securitate tot mai tensionat, conchide Die Welt.

Eroii din ’92 nu au nevoie de discursuri. Au nevoie de dreptate, scrie avocatul Promo-LEX, Vadim Vieru, într-un editorial cu ocazia a 34 de ani de când a început războiul de pe Nistru. Treizeci și patru de ani de când oameni obișnuiți – polițiști, voluntari, civili care nu avuseseră niciodată de-a face cu o armă, au ieșit să apere ceea ce le aparținea. Nu pentru glorie. Nu pentru decorații. Dar pentru că altcineva le lua casa, limba, dreptul de a fi ei înșiși. Avocatul pentru drepturile omului subliniază că la trei decenii distanță, cei care au luptat în război sunt în continuare persecutați de regimul de la Tiraspol. Nu la figurat, ci la propriu. Autorul amintește câteva cazuri pe care avocații Promo-LEX le-au dus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Doar în ianuarie 2026, Curtea a comunicat guvernelor moldovean și rus un pachet de 19 cauze, iar alte 20 urmau să fie comunicate în aceeași perioadă. Un total de aproape 40 de dosare,  la pachet, care vorbesc despre detenții arbitrare, interdicții de circulație, confiscări ilegale, rele tratamente. Există o iluzie confortabilă pe care mulți o cultivă: că războiul din ’92 s-a terminat la 21 iulie 1992, când s-a semnat acordul de încetare a focului. Dar pentru veterani, războiul nu s-a terminat niciodată. S-a transformat doar. Din gloanțe în hârtii de declarare ca indezirabil. Din tranșee, în anchete ale miliției transnistrene. Din lupte, în ani de izolare de familie, de pierdere a locuinței, de sărăcie forțată. Și nu e vorba doar de veterani. Este vorba de oricine îndrăznește să se opună. În final, autorul subliniază că memoria nu e un ritual. E un act de dreptate.