Dumitru Crudu, scriitor apreciat pe ambele maluri ale Prutului, va lansa noua sa carte la târgul de carte „Gaudeamus”, la București, care va avea loc între 7 – 11 decembrie

  • 04 Decembrie 2022 13:11
Dumitru Crudu, scriitor apreciat pe ambele maluri ale Prutului, va lansa noua sa carte la târgul de carte „Gaudeamus”, la București, care va avea loc între 7 – 11 decembrie

„Ora cinci și șapte minute” – cartea proaspăt tipărită la Humanitas va intriga cititorul la prima vedere cu o copertă sugestivă subiectului narațiunii: o carte despre război, despre oamenii care trăiesc printre bombe. Titlu dezvoltă intriga: „Ora cinci și șapte minute” este ora la care a început războiul din Ucraina.

Printr-o serie de proze de acută observație a realității, în care se întâlnesc tandrețea și absurdul, emoția și violența extremă, cartea surprinde spiritul războiului, al cruzimii și cinismului din spatele deciziilor care afectează viețile oamenilor obișnuiți, uneori distrugându-le pentru totdeauna. Cu prelungiri în istoria recentă sau mai îndepărtată a Republicii Moldova, „Ora cinci și șapte minute” e totodată un exercițiu eliberator și o cronică lucidă despre consecințele dintotdeauna ale războiului, camuflate sub forma restituirii existenței lui Alexandru, pasionat profesor de istorie, din copilăria sa de la Flutura până la moartea lui neașteptată.


„E o carte pe care o scriu de câțiva ani, dar am lucrat foarte intens la ea după ce a început războiul și este cumva, are o legătură mare și cu războiul declanșat de Rusia în Ucraina, și această carte este pentru mine poate ceea ce a fost pentru (n.r. Erich Maria) Remarque romanele lui despre Primul Război Mondial sau poeziile lui (n.r. Georg) Trakl poeziile lui scrise în infirmeriile de pe timpul Războiului Mondial din Austria și de pe alte fronturi. Fără să fac o comparație valorică, firește că și Remarque, firește că și  Trakl sunt niște mari scriitori, nu mă compar eu cu ei, dar compar universul din textele mele cu lumea din poeziile sau proza lor. Este un univers similar: personajele mele seamănă pe undeva cu personajele lor. Poate nu neapărat ca și destin sau caracter, dar seamănă în privința dilemelor pe care le au, întrebările pe care și le pun. Sunt întrebări la fel foarte importante. Despre ce e mai bine să faci, să spui un adevăr, de exemplu când acel adevăr poate ucide oameni sau poate salva vieți – vieți de oameni nevinovați.

(...)sau la ce e bun sacrificiul uman. Sau când, până la urmă, acest sacrificiu nu poate opri războiul. Mai vorbesc și despre victimele nevinovate, victimele colaterale, despre oamenii inocenți, care nimeresc  cumva în iureșul acestor evenimente și ei nu au nici o treabă cu războiul. Ei pur și simplu își duc viața și vor să o trăiască intens, vor să o trăiască frumos, și tocmai aceasta pare suspect în ochii celor din jur, în ochii soldaților, în cazul prozelor mele, în cazul soldaților ruși din prozele lui Hemingway, a soldaților care susțineau comunismul în Spania, și a soldaților ruși dintr-o altă Rusie și alte vremuri. Oamenii aceștia nevinovați, inocenți, păreau dubioși, păreau nelalocul lor, ce caută ei într-o lume în care se împușcă, în care se omoară și până la urmă sunt lichidați. Asta s-a întâmplat la Hemingway, asta într-o altă formă, într-o altă manifestare are loc și la mine sub un alt chip, sub un alt avatar. Este și problema inocenței, cum să îți mai păstrezi inocența, integritatea, valorile morale într-o asemenea lume, care iată, practic se autodistruge. Acestea ar fi problemele pe care le pun în a mea carte. Un personaj din cartea mea, o doamnă, care de abia așteaptă, o doamnă din Tiraspol, care de abia așteaptă războiul pentru a se putea răfui pe soțul ei care a luat-o de nevastă fără a-și dori aceasta. A impus-o cumva,  a forțat-o să îi devină soție și de foarte mulți ani o supune unui viol continuu. Și ea abia așteaptă războiul pentru a se putea răfui cu el pentru a da vina mai apoi pe ucraineni sau pe români, sau pe americani pentru faptul că soțul ei va fi omorât. Asta și în cele din urmă se întâmplă în cartea mea. Această femeie se folosește de război pentru a-și salva onoarea mânjită, terfelită, pentru a-și salva viața distrusă, pentru a-și recăpăta în cele din urmă libertatea și sexuală, și sufletească, și existențială. Iată despre asta discut în noua mea carte de proză, despre traume, traume individuale, traume colective, despre suprapunerea lor, și despre cum aceste traume formează destine umane.”, a spus Dumitru Crudu, într-un interviu pentru Radio Chișinău.

 

În prima dimineață de război, mi-a telefonat un prieten, speriat că Putin o să ne atace și pe noi. Îi tremura vocea și se bâlbâia la telefon. Nu știa ce să facă. Îmi spuse că toți prietenii lui care aveau mașini au plecat deja spre vamă. Avea și el mașină, dar se temea că cei care fugeau cu mașinile vor fi lichidați primii. De asta, nici nu știa ce să facă. Dar nici să rămână nu voia. Amicul meu intrase în panică. Or rușii tocmai asta și urmăreau. Să bage frica în noi pentru a ne învinge mai ușor.

Plecăm? Te iau cu mine! mi-a zis. Nu, eu o să rămân. Și nu ți-e frică? Ba da, îmi este.

Opțiunea mea i se părea o nebunie. Cum să rămâi, când ai putea să fii ucis în orice clipă? Până spre seară, ajunsese la Budapesta, iar a doua zi era deja la Roma. Eu însă am rămas. Cât a călătorit pe drum, eu mi-am scris primele proze din carte. Scriindu-le, mi-am în­vins frica. De care el nu a putut să scape nici peste mări și țări. De asta îmi este atât de scumpă această carte: pentru că m-a ajutat să-mi înving frica.“ – un paragraf din cartea „Ora cinci și șapte minute.

Dumitru Crudu s-a născut în 1967, în Flutura, Ungheni, Republica. Este prozator, dramaturg, poet apreciat pe ambele maluri ale Prutului. Unul dintre autorii Manifestului Fracturismului, apărut pentru prima dată în ziarul Monitorul de Brașov.

În 2003 a primit premiul UNITER și Premiul Fundației Principesa Margareta pentru Cea mai bună piesă de teatru din România „Alegerea lui Alexandru Sutto”. Este primul dramaturg român jucat în Africa și în America Centrală. În proză, a debutat în 2008 cu romanul Măcel în Georgia. Cu romanul Un american la Chișinău a fost nominalizat la premiul Visegrad Eastern Partnership Literary Award din Bratislava, la Premiul pentru Proză al Ziarului de Iași și la premiul pentru proză al revistei Observator cultural. În 2018, pentru cartea de proză scurtă „Salutări lui Troțki” a primit Premiul „Ion Creangă“ al Academiei Române. Cu romanul Margareta noastră a fost nominalizat la Premiul „Cartea Discretă a anului“, organizat de Asociația Română a Creatorilor Culturali și Artiștilor (ARCCA). În 2019, a publicat romanul „Ziua de naștere a lui Mihail Mihailovici” ( editura Humanitas). I-au fost traduse două volume de povestiri, „Oameni din Chișinău”, în cehă, la Editura Petr Štengl (2017) și „Salutări lui Troțki”, în franceză, la Editura L’Harmattan (2021). Romanul Ora cinci și șapte minute este pe cale să apară în limba cehă, la Editura Petr Štengl.

 

Tags

Alte Noutati

LIVE: Fonograf cu Victor Buruiană
Meteo Chișinău
-0,6
Cer senin
Umiditate:74 %
Vint:3,09 m/s
Sat
0
Sun
-2
Mon
-2
Tue
-2
Wed
-2
Arhivă Radio Chișinău