În cadrul unei conferințe de presă la IPN, Maia Bănărescu, avocat al poporului pentru drepturile copilului, a precizat că în Republica Moldova copiii ai căror părinți sunt bolnavi de tuberculoză sunt plasați la Centrul ftiziopneumologic de reabilitare pentru copii de la Cornești și Centrul ftiziopneumologic de reabilitare pentru copii de la Târnova. În cele două centre sunt plasați copii de la 3 până la 17 ani. În prezent, sunt circa  200 de copii. „Conform standardelor naționale, copiii se plasează pe o perioadă de trei luni, cu dreptul de prelungire până la șase luni. Cu regret, colegii mei de la Oficiului Avocatului Poporului, deplasându-se la fața locului, au găsit și copii care depășesc ani de zile (termenul de ședere). Chiar până la nouă ani se află în aceste centre. Conform statutului, aceste instituții nu sunt de tip închis, dar în realitate copiii se află în acest instituții închiși. Ei nu merg în instituțiile de învățământ din comunitate, nu comunică cu copiii din comunitate. Toate serviciile sunt acordate în cadrul acestor instituții de reabilitare”, a spus Maia Bănărescu.

Elena Cernăuțanu, consultant principal în cadrul Oficiului Avocatului Poporului, a menționat că în urma monitorizării s-a constatat că dreptul la sănătate al copiilor din cele două centre este încălcat. Și anume, prin monitorizare insuficientă a sănătății copiilor din partea personalului medical, din cauza insuficienței de personal în instituțiile vizate, acces redus sau lipsă de servicii alternative de sănătate, externarea copilului după o perioadă prea îndelungată și neinformarea lui despre motivul internării. Și dreptul la educație a acestor copii e încălcat. Centrele se confruntă cu insuficientă se pedagogi, au acces limitat la alte tipuri de activități educaționale și de formare profesională. Este menționată lipsa planurilor individuale bazate pe capacitățile, abilitățile fiecărui copil.

Potrivit ei, dreptul la familie este încălcat prin contact redus cu membrii familiei. Instituțiile nu dispun de o încăpere amenajată pentru vizitatori. Familia copilului nu este implicată în planificarea și organizarea instituționalizării, iar procesul de reintegrare în societate al copiilor instituționalizați este unul slab dezvoltat sau lipsește. Și dreptul la opinie nu este asigurat. Lipsesc procedurile care să implice copiii în discuții, căutarea unui compromis și educarea toleranței. Per general, opinia copiilor nu este solicitată, iar politici sau mecanisme instituționale pentru implicarea copilului în procesul decizional lipsesc. Dreptul la informație, de asemenea, este încălcat. Copiii nu sunt informați despre dreptul de a depune o reclamație și lipsește cutia poștală pentru a o putea depune.

Guvernului i se sugerează să inițieze procedura de amendare a cadrului normativ aferent situațiilor de protecție a copilului aflat în situație de risc, în mod special a categoriilor de minori care sunt direct afectați de tuberculoză. De asemenea, să aprobe Strategii concrete în domeniul protecției copiilor din focarele de tuberculoză și protecție socială a acestora. Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale i se recomandă să revizuiască statutul sau apartenența centrelor de reabilitare ca instituții componente doar ale sistemului de sănătate, să stabilească un mecanism pentru monitorizarea și coordonarea procesului de instituționalizare a copiilor din focarele de tuberculoză și să elaboreze politici de integrare sau reintegrare socială a copiilor instituționalizați. Ministerului Educației, Culturii și Cercetării i se sugerează să revizuiască și adapteze programul de instruire pentru copiii instituționalizați, întru asigurarea dreptului la educație. Autoritățile publice locale sunt chemate să identifice un mecanism eficient de colaborare întra- și intersectorial în procesul de instituționalizare a copiilor, prin implicarea specialistului în protecția drepturilor copiilor separați de familie și să dezvolte o colaborare permanentă cu centrele de reabilitare, în vederea reintegrării ulterioare a copiilor în societate.