Anul acesta s-au împlinit două decenii de la izbucnirea conflictului armat de pe Nistru în primăvara anului 1992, care, deși a durat doar câteva luni, a lăsat urme adânci în destinul locuitorilor satelor de pe malul Nistrului, în special a rudelor celor căzuți în acest război.

Cel mai grav este faptul că acest conflict, chiar dacă a luat multe vieți, nu a fost încheiat nici până astăzi. Pe durata întregului an, Radio Chișinău a realizat o campanie consacrată conflictului transnistrean, pentru a readuce în memoria publicului larg cele mai importante evenimente care au marcat aceste două decenii – 1992-2012. 

2 martie 1992 este considerată oficial ziua în care a început războiul de la Nistru, însă primele confruntări armate între forțele de poliție moldovenești și formațiunile militare ale regiunii rebele au avut loc încă la sfârșitul anului 1991. După primele ciocniri, detașamente ale cazacilor atacă, în noaptea de 1 spre 2 martie 1992, comisariatul de poliție de la Dubăsari și iau ostatici 34 de persoane care se aflau în incinta clădirii. Pe parcursul lunii martie, au urmat mai multe apeluri și proteste ale președintelui Mircea Snegur și ale Parlamentului de la Chișinău către comunitatea internațională, denunțând agresiunea comisă de fosta Armată a 14-a a Rusiei pe teritoriului Republicii Moldova. Deși Moscova respingea aceste acuzații, ea a continuat să sprijine fățiș regimul separatist. În iunie, au loc cele mai sângeroase lupte de pe întreaga durată a războiului, în special la Tighina. Războiul s-a încheiat oficial pe 21 iulie 1992 când președinții Rusiei, Boris Elțin, și cel al Republicii Moldova, Mircea Snegur, au semnat la Moscova acordul de încetare a focului. Semnarea acestui Acord pare să fi semănat frustrare în rândurile unor parteneri ai Chișinăului, deoarece, până în iunie, Republica Moldova pledase pentru o misiune internațională de pacificatori și o implicare largă a organizațiilor internaționale, însă ulterior a abandonat această poziție, acceptând-o pe cea a Rusiei.

Pentru veteranii războiului de pe Nistru, sărbătoarea Mărțișorului este umbrită, de 20 de ani, de amintirile legate de evenimentele din 1992. 

Dezamăgiți, veteranii cred că au luptat  în zadar, pentru că Republica Moldova rămâne dezmembrată. Aceeași opinie este împărtășită și de generalul de poliție, Boris Muravschi.

Republica Moldova rămâne dependentă de imperiul rus, consideră președintele asociației veteranilor de război ”Tiras-Tighina”, Anatolie Caraman.

La 20 de ani de la războiiul de la Nistru, Republica Moldova rămâne divizată, iar regiunea transnsitreană este condusă de un regim separatist. Au existat mai multe tentative și planuri de reglementare a conflictului transnistrean, dar toate au eșuat, sau nici nu au fost puse în aplicare. În prezent, negocierile pentru reglementarea politică se desfășoară în cadul formatului 5+2, din care fac parte Chișinăul și Tiraspolul ca părți implicate în conflict, Rusia Ucraina și OSCE ca mediatori, și Statele Unite și Uniunea Europeană ca observatori. Acest format a fost instituit în 2005, dar cîteva luni mai târziu și-a întrerupt activitatea. Tratativele au fost reluate abia acum un an. Negocierile în acest format nu au nicio șansă de reușită, în primul rând, pentru că Tiraspolul și Chișinăul au viziuni diametral opuse în ceea ce privește rezolvarea conflictului, consideră analistul politic Oazu Nantoi.

În războiul pentru din 1992 au participat aproximativ 30 de mii de polițiști și voluntari moldoveni, dintre care circa 300 și-au pierdut viața, iar alți 3500 au fost răniți și mutilați.