În societatea noastră nu există o poziție clară privind războiul din 1992, nu există nici măcar un consens asupra a ceea ce a fost în 1992: conflict sau război, un război civil sau unul de agresiune din partea Federației Rusă, spune autoarea documentarului „Două istorii pentru un război”, jurnalista Irina Tabaranu, de la portalul Zona de Securitate, o platformă media în care sunt  abordate problemele ce țin de regiunea transnistreană.

Ea constată că acest lucru este o consecință inclusiv a faptului că subiectul respectiv nu este studiat suficient în școală:  „Oamenii nu aud și nu găsesc în manualele de istorie din care învață copii în cei 12 ani de școală. Am vrut să vedem cum le este predată această temă.  Constatările noastre au fost foarte triste, care trebuie să le pună semne de întrebare celor de la Ministerul Educației: de ce războiul ocupă atât de puțin loc în predarea istoriei R. Moldova”.

În manualele de istorie din clasa a 5-a până în a 12-a, doar 4 pagini sunt dedicate evenimentelor din 1992, a constatat jurnalista Irina Tabaranu: „Până în clasa a 9-a lucrurile stau și mai prost. Doar o singură temă în clasa a 9-a, cu două pagini, ce are denumirea „Conflictul de pe Nistru”. Nu se spune că a fost război, de parcă nu s-ar fi vărsat atâta sânge pe Nistru, nu se vorbește despre vitejia oamenilor care s-au pomenit cu o ditamai armată împotriva lor, nu se vorbește deloc despre urmările acestui război. Cel mai trist îmi pare faptul că elevii nu știu că avem o armată de ocupație pe teritoriul nostru. Acest lucru nu este spus în nici o temă din cei 12 ani de școală. Poate doar profesorii, dar nu și în manuale. La tema „R. Moldova starea actuală”, la cronologie, nu este nimic despre război, despre anul 1992. Nu înțeleg frica istoricilor de a spune acest lucru…

În clasa a 12-a lucrurile sunt spuse mai clar, mai tranșant,  imaginile mai demonstrative despre agresiunea din 1992. În comparație cu clasa a 9-a, în a 12-a este spus foarte bine cine au fost părțile în conflict, este prezentă componenta rusă nu doar cea militară, dar și cât de mult a contribuit componenta informațională ca oamenii să nu înțeleagă ce se întâmplă la câțiva kilometri distanță. Se mai spune și despre coloana a 5-a care a lucrat împotriva statului R. Moldova. Părerea mea este că în clasa a 12-a e varianta cea mai bună, însă, în 2023, copii învață dintr-un manual editat în 1999. Ministerul Educației a rămas foarte mult în urmă cu anumite actualizări. Nu cred că este pe deplin conștientizat și adus la cunoștința elevilor impactul acestui război”, spune jurnalista Irina Tabaranu.  

 O consecință a războiului din 1992 este că 11% din teritoriul nostru este ocupat.  „Nu găsești această cifră în nici un manual, că 11% din teritoriul R. Moldova este necontrolat și acolo se află trupe ruse. Asta mi se pare cel mai grav și trebuie să fie corectat”, spune autoarea documentarului „Două istorii pentru un război”.

Pe de altă parte, elevii stânga Nistrului, din clasa a 6-a până într-a 11-a, au 130 de ore dedicate istoriei republicii separatiste, a constatat Irina Tabaranu: „Nu știu câți din acei copii mai cred în ceea se scrie, pentru că sunt generații care au acces și la alte informații. Dar, faptul că există aceste două realități la o distanță atât de mică trebuie să ne pună în gardă, măcar să cunoaștem că există aceste două realități. Asta am vrut să arătăm prin acest documentar, că sunt două mentalități diferite.

Am constat că la Chișinău crește o generație inspirată să-și creeze un viitor, să aspire la integrarea europeană, însă, în stânga Nistrului, este crescută o generație care să privească în trecut, nostalgică către URSS, nu doar bătrânii care au trăit în acea perioadă, dar și tinerii sunt nostalgici, deși nu au trăit în URSS. Aceste două generații la un moment dat vor trebui să fie împreună. Dacă ei au crescut pe idealuri diferite va fi dificil să facem ceva comun”.

VIDEO https://www.youtube.com/watch?v=cMJo0bDkLak