DOSAR TRANSNISTREAN | Ion Iovcev: Prea mult cedăm în fața Tiraspolului. Trebuie să creăm condiții pentru aceste școli, altfel, viitorul limbii române este pus în pericol în stânga Nistrului (AUDIO)

  • 06 Iunie 11:02
0%
00:00:00
00:00:00

Ion Iovcev directorul liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol timp de 30 de ani (1992-2022), a preluat conducerea instituției la sfârșit de mai în 1992, în toiul războiului ruso-moldav. În acești ani a luptat zi de zi alături de profesori, elevi și părinți pentru păstrarea singurei școli cu predare în limba română din Tiraspol. Dispariția acestor școli din stânga Nistrului ar însemna și dispariția limbii române în zona transnistreană, consideră Ion Iovcev, care este în prezent consilier în Parlamentul European, unde, la fel, continuă să susțină cauza acestor școli.

Ion Iovcev a ajuns la școala nr. 20 din Tiraspol, actualul liceu „Lucian Blaga”, chiar în primele zile ale războiului de la Nistru. Pe 4 martie a fost chemat să scrie cererea de angajare, dar a fost întâmpinat cu arma, iar acesta a fost „botezul meu”, spune Ion Iovcev: „În acea zi, 4 martie, după ce pe 2 martie R. Moldova a fost recunoscută de ONU, mă duc să preiau școala, să devin director al acestei școli, pe ștampilă era scris școală românească. Am intrat în primărie, casa sovietelor, la parter – oameni înarmați, paramilitari, îmbrăcați în uniforme militare, cazaci, ne-au verificat actele. Am intrat în birou, am luat o foaie de hârtie și am  scris câteva rânduri și în acel moment se deschide ușa și intră doi pe neprins de veste, foarte înrăiți, m-au apucat așa și au spus: „Din Frontul Popular, marș afară!”. Au ieșit și se întorc cu încă doi înarmați, cu arme automate. Am zis că aici nu-i de glumit. M-au apucat și m-au scuturat bine. Am ieșit pe ușă, unul din ei a scos siguranța de la armă, mi-a pus țeava automatului în spate și sub escortă ne-au dus până la parter. Mi s-a părut o veșnicie până când am ajuns jos. Nu înțelegeam ce se întâmplă, simțeam și frică și ură și neputință, era ca un vis foarte urât. Acolo jos s-au gândit dacă să ne ducă în subsol sau afară, până la urmă ne-au împins afară, m-a lovit cu patul automatului, am ieșit din această primărie. Acesta a fost botezul meu”...

Pe 27 mai 1992, Ion Iovcev a preluat școala românească din Tiraspol, deși a fost prevenit că urmează o luptă grea pentru păstrarea ei.

Atât copii, cât și profesorii, și părinții au trecut prin aceste greutăți, au avut de suferit, au trecut prin frică și teamă pentru viitorul acestei școli. Dar cel mai important, atunci când este cel mai greu simți ceva care unește, devii un monolit, treci peste un prag roșu. Noi devenisem un colectiv, o familie – părinte, profesori și elevi. Mă adresez guvernanților de azi, m-am adresat pe parcursul anilor și guvernanților care au fost în anii precedenți, în decurs de 30 de ani, să acorde o mare atenție acestor școli. Prea mult cedăm în fața Tiraspolului, trebuie să cerem, să creăm condiții normale pentru aceste școli, să aibă clădiri, cu laboratoare și cu tot ceea ce are nevoie o instituție de învățământ. Altfel, viitorul limbii române este pus în pericol în stânga Nistrului”, atenționează Ion Iovcev.

Tags

Alte Noutati

LIVE: MUZICĂ
Meteo Chișinău
19,96
Cer senin
Umiditate:83 %
Vint:4,12 m/s
Fri
23
Sat
23
Sun
23
Mon
19
Tue
19
Arhivă Radio Chișinău