Imaginile din 2022, din Ucraina, de la Bucea, i-au reamintit fostului medic-șef al stației de salvare din Tighina, Alexandru Cerbu, cum stăteau abandonate cadavrele pe stradă în 1992, oameni care întâmplător au nimerit sub gloanțe. El povestește într-un interviu la Radio Chișinău că își amintește fiecare minut din ziua de 19 iunie 1992, când au început luptele de la Tighina.

 „Pe 19 iunie, am fost de gardă chiar în seara aceea. Pe la orele 16-17 trebuia să ne întâlnim cu colegii, de Ziua medicului, la cafeneaua Tighina, lângă Gara feroviară. Ne-am dus acasă, țin minte și ce am mâncat în ziua aceea. Țin minte ca acum tot anturajul. Soția mea s-a dus la o nepoată, care avea copil mic, era soră medicală și locuia la căminul medicilor, care era la vreo 100 de metri de la secția de poliție. Pe la ora 17 și ceva... merg pe strada Dzerjinski, unde era secția de poliție... și s-au început... împușcăturile. Asta se întâmpla des, dar văd că împușcă și în altă parte... Era o zi frumoasă, liniștită caldă, în jumătate de oră, orașul a rămas pustiu. Toți au fugit. Se împușca peste tot.

âAm trecut pe lângă OSTK (organizații de muncitori de la fostele uzine preponderent militare care participau în anii 1990 la manifestațiile împotriva Chișinăului), acolo era cadavrul primei jertfe. M-am apropiat să văd, instinctiv, ca medic, imediat am fost pus la perete și unul din ei a spus: „Ликвидировать его”. În timpul acesta, voluntarii din Varnița se apropiau de Comitetul executiv orășenesc. Și ei au zis „брось его”. Întâmplarea. Am scăpat.

Luptele mergeau în oraș. Țin minte pe minute ziua aceea. N-am putut în seara aceea să ajung la serviciu. Trebuia să trec o stradă, care venea din Proteagailovca, dinspre Hârbovăț, pe unde a intrat detașamentul de destinație  specială al MAI, practic acolo erau luptele. Era și căminul gardiștilor, pe strada Starîi și Bendeskoie Vostanie, acolo era căminul gardiștilor și în zona aceasta erau cele mai intense lupte”.

Cele mai intense lupte, povestește Alexandru Cerbu, au fost pe 22 iunie. În acele zile au fost înregistrate foarte multe victime, inclusiv civili, spune fostul medic-șef al stației de salvare din Tighina. El a documentat 348 de cazuri, înregistrate la stația de salvare în perioada 19 iunie – 27 iulie 1992.

Alexandru Cerbu, membru-fondator al Cenaclului Vatra din Tighina,  ne-a mai povestit că cele mai grele zile din viața sa au fost atunci  când a fost reținut, pe 26 iulie 1992. Gardiștii care l-au arestat erau conduși de unul dintre personajele implicate ulterior și în războiul din Ucraina, în 2014.

„Astea încă n-au fost cele mai grele zile pentru mine. Mai grele s-au început pe 26 iulie, când prima dată am mers acasă. În toată perioada asta lucram, dormeam, permanent eram cu colectivul de medici. Când prima dată m-am dus acasă, la ora zece și jumătate am fost reținut de către gardiști. Am fost reținut de către o persoană cunoscută, era băiat tânăr atunci. Când m-a interogat el s-a prezentat că-i „letucii strelok” (pușcaș zburător – din rusă). După foarte mulți ani, când s-au început evenimentele din Ucraina, l-au arătat la televizor, la rebeliunea din Slaviansk, îl cunosc toți, asta e Ghirkin-Strelkov. Atunci era tinerel. El cu grupul lui, era „komendantskaia rota” (pluton din sistemul logistic al armatei – din rusă), m-au reținut, m-au arestat, m-au dus în clădirea OSTK-ului, unde am fost torturat, bătut, pus la perete, împușcat. Că sunt organizatorul grupului naționalist, Frontului Popular, cu toate că n-aveam nimic cu Frontul... Am hârtia pe care mi-au prezentat-o. M-au chinuit așa vreo două zile acolo. După asta m-au transferat la Tiraspol, la securitatea din Tiraspol, unde am fost interogat de către Gratov, care era ministru MGB-ului din Transnistria. După vreo câteva ore, pe urmă am aflat că am fost schimbat cu gardiști, mi-au dat documentele: pleacă”.  

Alexandru Cerbu spune că evenimentele la care a fost martor la Tighina, în 1992, le-a retrăit în 2022, când a aflat despre masacrul de la Bucea, în Ucraina, comis de armata rusă.

„N-am crezut că vor ajunge la o astfel de tâmpenie să atace întreaga Ucraină. Era clar că vor fi lupte în Donbass, dar n-am crezut că vor merge la Kiev, la Cernigov. După ce au arătat Bucea, deodată mi-am amintit când mergeam cu mașina și stăteau cadavrele pe străzi în Bender. Aceeași situație – civili. A fost un șoc emoțional pentru mine când iarăși am văzut lucrurile acestea. Nimic nu s-a schimbat”.

Citiți și. Se împlinesc 32 de ani de la Bătălia de la Tighina, cea mai violentă luptă din războiul de pe Nistru