„Era un obicei în toate casele, mai ales iernile, să se cânte. Iar un cântec care mă emoționa foarte mult era „O, mamă, dulce mamă”. Când se apuca mama să-l cânte, la început cânta ea singură, pe urmă se alăturau și ceilalți, era așa o tânguire în casă… Când ni s-a vorbit la școală de Eminescu, dau de poezia „O mamă, dulce mamă”, și m-am mirat că mama mea cânta Eminescu. Alerg acasă, la mama, îi arăt și ea citește poezia și văd mirare pe fața ei – zice, am crezut că-i popular, dar acesta-i Eminescu. Așa am aflat atunci că un cântec care se cânta pe văile Nistrului, în lunca Sorocii, se cânta în cor, la serate, pe voci, un cântec cu adevărat popular, era de fapt poezia lui Mihai Eminescu”.