La momentul cuceririi Basarabiei și nordului Bucovinei, sovieticii aveau postul de radio Tiraspol, care își începuse emisiunea la 30 octombrie 1930, al cărui scop principal îl constituia propaganda sovietică și antiromânească spre Moldova dintre Prut și Nistru. Dreptul mare și având în vedere și faptul că în Basarabia audiența radio București era destul de slabă, Guvernul român și Marele Stat Major al armatei au solicitat participarea radiofoniei românești la contracarare propagandei rusești bolșevice din Basarabia încă din anul 1930. Sovieticii în anul 1936 au pus în funcțiune tot la Tiraspol noua stație de emisie Maxim Gorki, care permiteau acoperire mult mai mare a teritoriului Basarabiei. În anul 1935, soluția propusă de Gheorghe Ciolac privind înființarea postului de la Chișinău și a studiourilor din Iași și Chișinău legate prin fir aerian a fost susținută de Ștefan Șoimescu, Pamfil Șeicaru, Dragomir Hurmuzescu și aprobată în unanimitate de consiliu de administrație al Societății de Radiodifuziune. Numele ales pentru noul post era Radio Basarabia și urma să emită pe 241, 9 m lungime de undă. Pentru a contracara propaganda antiromânească, în 1937 primăria Chișinău a cedat Societății Române de Radiodifuziune clădirea fostului teatru Pușkin din strada Carol I, pentru a deschide primul post de radio de la Chișinău. În jurnalul primăriei Chișinău, care ceda clădirea fostului auditoriu Pușkin din strada Carol 1, se menționa: prin instalarea acestui post de radioemisiune, la Chișinău se va putea desfășura cât mai larg atât propaganda, cât și cultura națională, astfel ca el să fie cunoscută de toți locuitorii acestei provincii, ceea ce este în interesul țării. Afară de aceasta, Chișinăul fiind un centru de cultură foarte dezvoltat, postul de radio ar da prilejul intelectualilor, artiștilor și instituțiilor de cultură să manifeste și să contribuie la programele ce se vor emite, răspândind astfel învățătura și cultura românească peste hotare și în toate straturile sociale. La 23 noiembrie 1937 au început lucrările de amenajare ale fostului auditoriu Pușkin, noul sediu al Radio Basarabia. Conducerea Radiodifuziunii a alocat un credit inițial de 4 milioane de lei dintr-o linie de credit totală de peste 14 milioane de lei. Până la sfârșitul anului 1938 au fost încheiate lucrările de construcție ale imobilului și instalarea emițătorului adus de la Bod Brașov, capabil să acopere distanțe foarte mari, chiar până la Moscova și Leningrad. În primele zile ale lunii iunie 1939 au început emisiunile experimentale ale Radio Basarabia pe lungimea de undă de 212,6 m, zilnic între orele 21:00 și 23:00, măsurătorile efectuate după montarea postului demonstrând că postul acoperă cu rezultate foarte bune teritoriul dintre Siret și Nistru, eliminând practic influența posturilor rusești de la Tiraspol și Odessa. Radio Basarabia a fost inaugurat oficial pe 8 octombrie 1939, prin transmiterea liturghiei de la catedrala mitropolitană din Chișinău, fiind primul studio regional al Societății Române de Radiodifuziune./gpodea/ A fost considerat cel mai bun studio al Societății Române de Radiodifuziune, fapt ce permitea genurile de producție, orchestre și muzici militare, coruri, ansambluri mai mari și producții variate, având ca număr total de executanți până la 50 de persoane. Radio Basarabia era un post regional și, ca atare, trebuia să emită programe locale, însă acestea se completau cu retransmisii din București ori de câte ori se producea un eveniment excepțional sau se emitea un program deosebit. Programele locale au pus în valoare toate elementele de elită din Chișinău, literați, artiști, instrumentiști, dându-se un impuls remarcabil vieții culturale din oraș, atât în rândul ascultatorilor, cât și rândul celor invitați să apară în fața microfonului. Ocupația sovietică a Basarabiei, din 28 iunie 1940, a însemnat preluarea postului de către puterea sovietică, o parte din personal și arhivă au fost retrase la Huși, iar mai apoi la Iași, dar nu și emițătorul de 20 de kW. La 25 iunie 1941 sovieticii ordonă crearea unor batalioane de distrugere ale NKVD, care aveau misiunea să lupte cu trupele de parașutiști și cu diversioniștii inamicului, pentru Chișinău fiind detașați 480 de comuniști loiali regimului sovietic, aflați sub conducerea comisarului Muhin. În arhivele noastre de Istorie Orală se păstrează mărturia lui Gheorghe Crispășanu, tehnician al Radiodifuziunii, care a participat atât la instalarea emițătorului, cât și la recuperarea componentelor Radio Basarabia după distrugerea acestuia de către autoritățile sovietice în retragere, în iunie-iulie 1941.

*

Gheorghe Crispășanu: Stația de 20 de kW a fost demontată și dusă la Chișinău. Drumul a fost aproximativ cam două zile. O zi ne-am dus până la Bacău și de la Bacău ne-am dus până în Iași, unde am băgat-o într-o curte și acolo am staționat pentru alimentarea mașinilor.

-: Câte mașini erau?

Gheorghe Crispășanu: Patru camioane, camioane de 4 tone, Internațional, Ford, Plymouth, Dodge, pentru că noi, Radiodifuziunea, am avut numai mașini americane. De acolo am ajuns la Chișinău, am debarcat toate aparatele și băieții care a fost tehnicieni radio s-au apucat de  montaj. Clădirea era gata, /.../ era gata, pilonii erau gata, pentru antenă, și noi de acolo am plecat înapoi, iar cei care au fost propuși pentru montaj au rămas acolo. După ce au terminat montajul s-au retras la București și au rămas numai oamenii pentru exploatare.

-: Deci, dvs ați stat și la Chișinău când s-a ridicat antena?

Gheorghe Crispășanu: Nu. Noi am găsit antena ridicată, dar în schimb când cu războiul, cu Divizia Întâia Blindată compania noastră, a întâia, de tancuri, am ocupat Chișinăul; după ce am terminat cu ocuparea Chișinăului, a doua zi am luat doi soldați înarmați cu mine și m-am dus, m-am orientat după un pilon, că un pilon era minat și un pilon încă era în picioare, și se vedea după dealul unde am fost noi pilonul, și am plecat pe jos până acolo. Acum am găsit stația minată, dar nu stricată complet și casa /.../ am găsit-o intactă și am anunțat printr-un motociclist care venea la București la Statul Major, printr-o scrisoare, pe directorul general ca să vină cu mașinile să ridice stația și piesele care au mai rămas. Puțin a fost, cum s-a dărâmat tavanul, s-au mai lovit cutare piese, nu știu ce...

-: Dar nu erau sparte.

Gheorghe Crispășanu: Nu erau sparte, erau intacte și apoi la vreo patru zile m-am dus din nou să vedem ce s-a întâmplat. Venise director general, Lulu Ionescu, patru camioane, două turisme, cu oamenii necesari, și au demontat stația, iar eu m-am retras înapoi la unitate și am plecat în urmărirea rușilor până la Odessa.

-: Stația a rămas sub pază militară?

Gheorghe Crispășanu: Nu. Păi, dar nu mai era nimeni în oraș. Puteai să dai cu tunul că nu găseai. După ce a căzut Odessa, ne-am retras înapoi la Chișinău pentru refacere.

*

Realizator: O mărturie destul de elocventă a unui angajat al Radiodifuziunii despre distrugerea postului de Radio Basarabia de la Chișinău, recuperată cu ajutorul colegului nostru de la Centrul de Istorie Orală Octavian Silivestru. Traduse în cifre, pagubele Societății de Radiodifuziune se ridicau la 150 de milioane de lei sau jumătate din bugetul anual al instituției din anul 1941. Consiliul de Administrație al SRR a aprobat cu alte costuri suplimentare, de două milioane de lei, instalarea la Iași a postului de Radio Moldova, ce urma să continue emisia pentru teritoriile eliberate./cpodea/gpodea

*

Realizator: La 1 decembrie 2011 Radio România își lansa postul regional din Republica Moldova, un proiect care a fost sprijinit atât de Radiodifuziunea Română, cât și de partide politice, Administrația Prezidențială, cât și de omologii lor de peste Prut. Domnul András István Demeter, președinte al SRR în acea vreme, mărturisea la inaugurarea postului Radio Chișinău:

András István Demeter: Niciodată posturile comerciale nu își pot propune și chiar dacă și-ar propune nu pot aprofunda o astfel de dimensiune culturală, socială, educativă. Acesta este practic motivul pentru care Radio România, Radioul Public, a trebuit să vină în realizarea acestui vis, înființarea postului Radio Chișinău. Mă gândeam la păstrarea, la identificarea frumuseților pe lângă care trecem în cotidian, indiferent că suntem în România sau altundeva. Una din aceste frumuseți este limba, frumusețea limbii vorbite la noi în țară și a limbii lor vorbite la noi în țară, frumusețea limbii vorbite aici și faptul că acest post va putea fi o cale directă, nemijlocită de a ne descoperi în acest sens. În așteptarea domniilor voastre, am rugat un coleg de la Radio Chișinău să trimită pe cineva jos, în holul hotelului, pentru a arăta celor care vin drumul către această sală. Domnia sa mi-a spus: A, da, da, pentru a îndrepta lumea. Iar eu am zis: da. După care am stat și am început să mă gândesc: ce am spus noi doi? Este splendid. E una din frumusețile pe care va trebui să le descoperim împreună și asemenea frumuseți sunt, există nenumărate în cele două universuri despărțite de acest râu, Prutul, simbolic.

Realizator: Tot peste ani, domnul senator Viorel Badea, vicepreședinte al Comisiei pentru românii de pretutindeni a Parlamentului României în 2011, enumera motivele care au favorizat această decizie pentru deschiderea Radio Chișinău.

Viorel Badea: Practic, este punctul de început, pilonul pe care noi l-am pus în crearea unui spațiu mediatic comun între cele două maluri ale Prutului. A însemnat fără drept de tăgadă un pas extraordinar pe care postul de radio public din România l-a făcut înspre apropierea dintre românii care trăiesc pe cele două maluri ale râului Prut. Desigur că Radio Chișinău s-a fixat destul de bine în peisajul mediatic din Republica Moldova, a parcurs cu bine această primă perioadă, dar eu zic că nu e cazul să ne oprim aici, ar trebui să aibă o cuprindere mediatică mult mai mare Radio Chișinău și într-adevăr să devină unul dintre principalii actori media din Republica Moldova. Eu chiar în audierile pe care le-am avut pentru noua echipă de conducere a SRR am spus apăsat că este nevoie ca Radio Chișinău să își upgradeze rolul pe care îl are în spațiul mediatic de dincolo de Prut.

Realizator: Chiar dacă deciziile s-au luat la un alt nivel, punerea în practică, volumul de muncă au fost făcute de cei care se pricepeau cel mai bine la funcționarea unui post de radio. Directorul de proiect, domnul Marian Voicu, realizator TVR și publicist.

Marian Voicu: Cred că în primul rând am profitat de o fereastră de oportunitate, pentru că acest proiect a fost mult timp pe masa Consiliului de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune. Și Televiziunea Română a avut un astfel de proiect, dar pur și simplu condițiile politice din Republica Moldova în special nu au permis implementarea unui astfel de proiect. Dintotdeauna cele două instituții publice și-au dorit să fie prezente acolo, erau așteptate, pentru Radio România cel puțin era mai mult decât o datorie, pentru că se refăcea și o tradiție. Am găsit înțelegere și la Guvernul Republicii Moldova /schelaru/gpodea/ și la primăria Chișinău, și la alte multe instituțiile de care depindeau aprobările și să nu uităm că a fost o voință comună și aici România, vorbim de Președintele Radioului în acel moment, domnul Andras Demeter, vorbim de șeful Departamentului pentru relația cu românii de pretutindeni, Eugen Tomac, vorbim de Ministerul Afacerilor Externe și de alte instituții. Cred că a fost un moment optim pentru că după aceea condițiile politice au schimbat... a fost o șansă valorificată, mai ales că la doi ani  înființarea Radio Chișinău -tot la 1 decembrie a fost lansat și TVR Moldova, gândit și realizat într-o manieră similară.

Realizator: Din partea moldoveană s-a aflat domnul Vlad Țurcanu, jurnalist cu experiență, viitor politician care își aduce aminte de...

Vlad Țurcanu: A fost unul dintre cei mai frumoase lucruri din cariera mea. Pe mine m-au gasit Marian Voicu și Cătălin Gomboș, într-o pauză aș putea spune, pentru că eram între două episoade profesionale din viața mea. Așa am ajuns să fac parte  din acea echipă Radio Chișinău cu jurnaliști de la București și Chișinău care s-a rodat foarte repede iar aici a fost vorba mai mult decât o profesie, o emoție între, așa încât am construit repede o identitate locală beneficiind și de ceea ce înseamnă Radio România, pentru că în proporție de două treimi am transmis emisia de la București /.../ în spațiul local, pe măsură ce a putut găsi și construi emisiuni la care au participat oameni de cultură de la Chișinău, importanți istorici de la Chișinău. Aș putea spune că acest proiect s-a născut cu un entuziasm special care intervine arareori într-o redacție, care seamănă mai mult cu o industrie, de obic. Acum prezența postului în peisajul audiovizual moldovenesc a ajuns să însemne în primul rând un conținut de calitate, departe de ceea ce numim can can și sunt contribuții caracteristice unui post public atât de necesare societății dar care au devenit deficitare, în ultimele decenii, pe măsură ce posturile comerciale și-au extins influența. În condițiile în care la Chișinău am trecut prin diferite faze politice și cu niște socialiști proruși la guvernare și cu un Guvern oligarhic, Radio Chișinău a rămas în toată această perioadă, un post independent, cu jurnaliști care nu au fost influențați politic în niciun fel și de aceea s-a menținut ca o platformă de stabilitate în peisajul jurnalistic moldovenesc.

Realizator: Un post de radio structurat pe model public care are de onorat prevederile Legii de funcționare 41 din 1994, nu poate trece cu vederea obligațiile și rigorile stricte față de publicul său. Astfel, emisiunile vorbite și știrile, ca și ilustrația trebuie să corespundă unor parametri clasicizați. Domnul Cătălin Gomboș, fost redactor șef al Radio Chișinău în perioada de început.

Cătălin Gomboș: Existența acestui canal este o mare realizare care nu îmi aparține, le aparține celor care l-au înființat dar ca parte a echipei care s-a ocupat de coordonarea Radio Chișinău, pentru că am fost mai mulți, consider că am reușit să creem ceea ce la vremea respectivă era una dintre cele mai bune echipe de jurnaliști din Republica Moldova, nu doar pe radio, ci echipe de jurnaliști în general și a rămas în continuare una dintre cele mai bune echipe din Radio Moldova. Mă bucur - asta înseamnă că cei care ne-am ocupat de acest proiect am avut mâna bună, pentru că după 10 ani, în mare măsură, echipă a rămas aceeași, formatele în mare măsură sunt cele pe care le-am stabilit împreună atunci și merge postul. Este vorba de profesionalism, profesionalism care a fost necesar în Republica Moldova. Existau relativ puține canale care respectau cu atâta rigurozitate cum s-a respectat la Radio Chișinău, chestiunile care țineau de etică, de limbă, de exprimare, pentru că există anumite diferențe, anumit /.../

Realizator: Deontologia profesională este o marcă la Radio Chișinău?

Cătălin Gomboș: Da, este. Deontologia profesională într-adevăr a fost un mod de lucru pe care l-am pus și noi acolo. Numai că a venit în întâmpinarea colegilor care s-au alăturat echipei, adică ei deja erau formați, asta a garantat că Radio Chișinău a rămas de-a lungul timpului una dintre vocile echilibrate și echidistante din peisajul mediatic din Republica Moldova și nu sunt foarte multe care să fi întrunit aceste criterii în mass-media și ăsta este iar un plus adus pe piața mediatică din Republica Moldova de Radio Chișinău. Radio Chișinău ar trebui ajutat să fie mai cunoscut pe piața din Republica Moldova, lumea să audă de existența acestui serviciu de calitate. Conținutul vorbește despre calitatea lui și bineînțeles  știu că asta a fost o problemă dintotdeauna la Radio Chișinău, bănuiesc că este și acuma, s-ar simți nevoia cred unei suplimentări de buget pentru a putea fi suplimentată echipa./lalexandrescu/ Este o echipă mică, care lucrează mult, s-ar vedea mult mai bine și ar fi mult mai performantă dacă această echipă ar fi mărită cu câțiva realizatori de emisiuni, chiar și cu câțiva oameni la știri. Ei acoperă totul în acest moment, dar se poate și mai mult dacă există resursele umane.

-: Radio Chișinău nu este singur pe piața media din Republica Moldova. Mai bine de alte 50 de posturi funcționează în arealul de la răsărit, însă cel puțin jumătate din acestea emită în limba rusă. Din nou domnul Marian Voicu, directorul de proiect al Radio Chișinău.

Marian Voicu: Este o piață extrem de dinamică, iar prezența presei în limba rusă, din Federația Rusă sau din Republica Moldova este una consistentă. Este o concurență pe piața informației cu totul alta decât o înțelegem aici în Uniunea Europeană, pentru că mizele sunt cu totul altele. Piața în sine sau concurența, așa cum o înțelegem aici, cred că este benefică, iar faptul că Radio Chișinău are în spate o instituție precum Radio România, din care face parte, îi dă un plus. În timp, iată, au trecut zece ani, cred că cu cât Radio România se va implica mai mult în dezvoltarea acestui proiect, ca și Televiziunea Română de altfel, cu atât șansele de a deveni din ce în ce mai importante se vor realiza.

-: A ține pasul cu vremurile nu este și pentru Radio România Chișinău o necesitate, îndeosebi în noua vârstă a digitizării - crede și domnul Vlad Țurcanu, cel care a fost o piesă de bază pentru lansarea acestui proiect al Radiodifuziunii Române în Republica Moldova.

Vlad Țurcanu: Îmi doresc ca Radio Chișinău să se extindă de exemplu pe online mai mult decât o face în prezent, să-și consolideze probabil și partea de video, care face parte din /.../ multimedia și nu în ultimul rând să se consolideze ca echipă, pentru că are posibilități mai mari decât i se oferă, cred, în momentul de față, dar asta în condițiile în care poate avea un cuvânt de spus în audiovizualul moldovenesc. E nevoie aici probabil de un plus de investiții, un fel de relație mai apropiată dintre populațiile de pe cele două maluri ale Prutului, care printr-un instrument mediatic eminamente sufletesc, cum este radioul, s-ar putea transforma în realitate.

Realizator: Ce vrea, cui se adresează și ce poate face Radio Chișinău aflăm de la domnul Valentin Niculescu, managerul actual al stației./gpodea

Valentin Niculescu: Noi, în acest moment, acoperim cu semnal circa 50% din suprafața Republicii Moldova, aproximativ, aș spune, 60-65% din populație; asta vorbind de acoperire și potențial de penetrare a mesajului editorial. Vorbind de public acum, acesta e unul preponderen urban, un public atașat valorilor românești pro europene și cu studii, de regulă, superioare. Dar, nu numai. Tot aici, vorbim și de un public mai special, publicul din regiunea transnistreană, care are acces la informațiile noastre, în special prin frecvența de la Anenii Noi, care acoperă foarte bine Tighina și bate chiar până la Tiraspol. Atât publicul, cât și noi ne dorim o acoperire cu semnal cât mai bună, în special în zona Bălți și centrală a Republicii Moldova, unde sunt zone populate masiv cu vorbitori de limba română. Sperăm ca în viitorul apropiat să putem extinde acest areal. Acum, dacă este să vorbim de așteptările publicului, noi avem un feedback constant din partea acestora și ne străduim în permanență să răspundem din punct de vedere  editorial. Așteptările, dar și ambițiile noastre sunt mari, după cum vă puteți imagina. Totuși, din păcate, profesionalismul, dăruirea, imaginația, până la urmă toate aceste atribute care definesc în prezent Radio Chișinău, sunt, din păcate, limitate de posibilitățile financiare ale proiectului. Sperăm să depășim și acest handicap în perioada imediat următoare.

Realizator: Dle Niculescu, puteți numi trei puncte forte ale Radio Chișinău astăzi?

Valentin Niculescu: Da, chiar pot și sunt bucuros să le numesc. Primul și foarte important ar fi apartenența la Radio România. Este ADN-ul nostru editorial. Un alt punct foarte important ar fi profesionalismul colegilor, cunoscut în piață, și împărtășirea standardelor deontologice ale Radio România, ceea ce ne face să fim un unicat pe piața media din Republica Moldova. Credibilitatea pe care am ajuns să o dobândim în acești zece ani ar fi al treilea punct forte al Radio Chișinău. Citarea noastră în mod regulat de către presă, inclusiv de către cea din România, este un semnal în acest sens. Și paradoxal am fost citați, nu o dată, și de către cei care nu ne sunt prieteni, asta ca argument suprem de credibilitate.

Realizator: Beneficiați de retransmisii pentru șapte frecvențe de pe cuprinsul Republicii Moldova. În ce măsură domnule Valentin Niculescu vă ajută această conjunctură la penetrarea mesajelor postului dumneavoastră în raport cu concurența posturilor în limba rusă?

Valentin Niculescu: Pentru o mai bună înțelegere, în acest moment vorbim de circa 50-60 de posturi de radio în Republica Moldova.

Realizator: Destul de multe, zic.

Valentin Niculescu: Da. Pentru un areal atât de mic este o ușoară inflație de posturi de radio. Închipuiți-vă că, din aceste 50-60 de posturi de radio despre care am vorbit, cam 50% din ele au emisie exclusiv în limba rusă. Celelalte, cu excepția unui singur post comercial, au emisie mixtă, în proporții variabile. Deci din acest punct de vedere, al limbii și al mesajului, suntem practic unici. Din păcate, din punct de vedere al ponderii, înotăm într-un ocean mediatic dominat de limba rusă. Cu toate consecințele ce se pot desprinde de aici.

Realizator: Da. Legătura cea mai palpabilă, vizibilă și modelatoare este cea dintre Radio România Actualități și Radio Chișinău. Fluxul de informație este reciproc, cu intensitate stabilă ridicată între București și Chișinău. Este de altfel și pecetea de identificare a relației profesionale dintre cele două posturi de radio emitente.

Domnul Dan Preda, director al Radio România Actualități: E simplu: am trecut de la podul de flori la ceea ce se numea într-o vreme "punți hertziene". Vorbim despre un pod de astă dată mult mai bine înfipt în realitățile celor două țări. Radio Chișinău este un pui al Radio România. Urmează agenda cetățeanului, cu interesele lui, dar în același timp, sigur, au parte de emisiuni care vizează tradițiile comune, cultura comună, valorile comune, pot afla dintr-o sursă credibilă despre ceea ce se întâmplă acolo. Radio Chișinău retransmite multe dintre programele de la Radio România Actualități. Prin intermediul acestui mic, dar mare proiect cum este Radio Chișinău, românii de dincolo de Prut și cei de dincoace de Prut sunt foarte la curent unii cu ceea ce fac ceilalți, cu ce-i frământă, cu ce probleme au. Cred că a fost o inițiativă fericită aceea de a avea un post de radio public și în fond face parte din misiunea noastră, de radio public, și era normal ca un pui de Radio România să activeze la Chișinău. Vă amintiți că în perioada respectivă limba vorbită în Moldova era de departe rusa în dauna românei. Eu cred că Radio Chișinău a contribuit într-o bună măsură la o schimbare de mentalitate, la o mai bună vorbire a limbii române, la o mai bună cunoaștere a tradițiilor și la o mai bună cunoaștere a orizonturilor comune de așteptare, pentru că oamenii și-au redobândit, unii dintre ei, cetățenia română; alții o aveau. Asta le-a permis să vină în țară, să se cultive sau să meargă în Uniunea Europeană, România fiind o poartă deschisă către Uniunea Europeană și, în felul ăsta, orizontul comun de așteptare al valorilor europene a devenit accesibil și pentru cetățenii din Moldova. A fost o cheie, a fost o oportunitate pe care au folosit-o prietenii noștri din Republica Moldova care cred că, în bună măsură, ne este zi de zi folositoare și nouă. Eu îmi duc aminte că, în urmă cu vreo 11, 12 ani, am contribuit și eu într-o mică măsură la nașterea lui, după zece ani de zile și ceva, pentru că el a funcționat și la perete într-o vreme, iacătă că este o realitate care nu mai poate fi ignorată. Viitorul? Sigur că ține foarte mult de relațiile politice, însă cred că Radio Chișinău are un viitor lung acolo câtă vreme se va mai vorbi și se va mai simți românește din toată inima. La mulți ani, Radio Chișinău! La mulți ani, vouă, colegilor noștri de acolo! La mulți ani români de dincolo de Prut și de dincoace de Prut!

Realizator: Cuvântul de închidere al documentarului "Un deceniu de Radio Chișinău, postul Radio România din capitala Republicii Moldova".

Un material realizat de George Popescu, Radio România Actualități