Congresul Statelor Unite a stabilit, în anul 1845, ca alegerile prezidențiale să se desfășoare în prima marți a lunii noiembrie, la fiecare patru ani.

Candidații la Casa Albă trebuie să aibă cel puțin 35 de ani și să fie cetățeni americani, născuți în Statele Unite. În SUA, președintele nu este ales prin vot direct, ci printr-o procedură indirectă, bazată pe Colegiul Electoral, format din electori nominalizați de fiecare stat federal. Până la acest moment, există însă o serie de etape ce trebuie parcurse.

Există două tipuri fundamentale de alegeri: primare și generale. Pe lângă cele primare și cele generale, care au loc în ani pari și cuprind competițiile politice pentru Congresul SUA (forul legislativ), în unele state și jurisdicții locale se desfășoară și alegeri "extra-anuale", atât primare cât și generale, în anii impari. Un scrutin primar este unul în vederea alegerii dintr-o serie de candidați a celui care va candida la alegerile generale. Victoria la alegerile primare presupune, de obicei, că învingătorul va fi nominalizat sau susținut de un partid politic în cadrul alegerilor generale. La alegerile generale se alege între candidații nominalizați în alegerile primare/ori de convenții, de "caucus"-uri (adunări electorale) sau prin petiții/pentru ocuparea unei funcții în plan federal, la nivelul fiecărui stat sau local. Scopul alegerilor generale este de a face alegerea finală între diverșii candidați nominalizați de partide sau care candidează ca independenți, fără a fi afiliați la un partid politic major.

În cazul unor alegeri primare deschise, toți alegătorii înscriși pot vota, indiferent dacă sunt înscriși ca democrați, republicani sau independenți.

Alegerile în care americanii votează pentru reprezentanții lor în Congres, dar nu și pentru președinte sunt cunoscute ca alegeri "la jumătatea mandatului" ("midterm"). La fiecare doi ani, americanii aleg membri ai Camerei Reprezentanților pentru mandate de doi ani și circa o treime din senatori, pentru mandate de șase ani. Alegătorii desemnează cu acest prilej și oficiali în posturi din administrația locală și de stat.

Convențiile sunt reuniuni organizate de partidele politice pentru ca membrii partidului să ia în discuție diferite probleme, candidaturi și strategii de campanie. Astfel de reuniuni pot dura mai multe zile.

În cazul alegerilor prezidențiale, după încheierea alegerilor primare din state, fiecare partid organizează o convenție națională pentru a-și desemna oficial candidatul la alegeri, de obicei acesta fiind cel care și-a atras sprijinul celor mai mulți delegați la convenție, în funcție de victoriile obținute în alegerile primare. Cel nominalizat pentru președinție își alege, în general, cu acest prilej un "coleg de echipă", care este candidatul partidului respectiv la postul de vicepreședinte al SUA. Partidele politice organizează convenții naționale doar în anii în care au loc alegeri prezidențiale, în alți ani având loc convenții de mai mică anvergură, la nivel de stat.

Un "caucus" este o adunare la nivel local, la care membrii înregistrați ai unui partid politic dintr-un oraș sau district își exprimă sprijinul pentru un candidat. În cazul funcțiilor la nivel de stat sau național, aceste recomandări sunt luate în calcul pentru stabilirea celui care va fi nominalizat în final de partid. Spre deosebire de convenții, "caucus"-urile presupun organizarea simultană a mai multor întruniri separate, în mai multe locuri. Atât Partidul Democrat, cât și Partidul Republican au propriile reguli privind derularea "caucus"-urilor, iar aceste reguli variază de la stat la stat. Treisprezece state și teritorii organizează "caucus"-uri sau alegeri primare în prima marți din luna martie, zi cunoscută ca "Super Tuesday". Datele la care au loc alegerile primare sau "caucus"-urile sunt stabilite de administrațiile de stat sau locale.

Cetățenii americani în vârstă de cel puțin 18 ani se pot înregistra pentru a vota. Pentru a se înregistra, cei care vor să voteze trebuie să îndeplinească criteriile legate de domiciliu stipulate în statele lor, criterii care pot varia, și trebuie să se încadreze în termenele-limită până la care se poate face înregistrarea.

Care sunt criteriile pentru a putea ocupa o funcție aleasă prin vot în SUA? Există diferite cerințe depinzând de funcție, acestea fiind consemnate în Articolele I și II ale Constituției SUA. Un candidat la președinție trebuie să fie cetățean al SUA prin naștere, să aibă cel puțin 35 de ani și să locuiască în SUA de cel puțin 14 ani. Aceleași criterii sunt valabile și pentru vicepreședinte. În plus, conform Amendamentului 12 la Constituție, vicepreședintele nu poate proveni din același stat ca președintele. Candidații pentru Camera Reprezentanților trebuie să aibă cel puțin 25 de ani, să aibă cetățenia de șapte ani și să locuiască legal în statul unde vor să fie aleși. Candidații la Senat trebuie să aibă cel puțin 30 de ani, să fie cetățeni americani de 9 ani și să aibă domiciliul legal în statul pentru care candidează. Cei care candidează la funcții de stat sau locale trebuie să îndeplinească criteriile stabilite de jurisdicția locală.

Alegerile generale au loc în prima zi de marți după prima zi de luni din noiembrie. De ce tocmai atunci? Mare parte din istoria lor, SUA au fost o societate predominant agrară, iar legislatorii au considerat potrivit să aleagă o zi din noiembrie pentru alegeri, după recoltă, dar înainte ca înăsprirea vremii să îngreuneze călătoriile. Cum mulți locuitori de la țară stăteau departe de secțiile de vot, a fost preferată marțea, și nu lunea, pentru ca cei care mergeau duminica la biserică să aibă timp să ajungă să-și depună votul. În plus, 1 noiembrie nu ar fi fost o dată potrivită din două motive: este ziua Tuturor sfinților, când romano-catolicii sunt obligați să meargă la slujbă, dar și pentru că în prima zi a lunii, comercianții făceau de obicei bilanțul lunii precedente.

La alegerile generale, milioane de oameni merg la urne pentru a-și alege președintele. Voturile sunt numărate și un rezultat parțial este cunoscut la 12 ore de la închiderea urnelor.

După numărarea voturilor, procesul se mută la Colegiul Electoral, format din electori nominalizați de fiecare stat federal.

Colegiul Electoral este grupul de cetățeni desemnat de state pentru a-și exprima voturile pentru președinte și vicepreședinte în numele cetățenilor statului. Procesul de alegere a electorilor diferă de la stat la stat, însă, de obicei, partidele politice îi numesc pe electori la convențiile partidului sau prin votul comitetului central al partidului. Alegătorii din fiecare stat, care își dau votul pentru președinte și vicepreședinte, îi aleg pe electori în ziua alegerilor generale. Colegiul Electoral îl alege pe președinte (care nu este, deci, ales prin vot popular).

Sistemul Colegiului Electoral îi oferă fiecărui stat același număr de voturi electorale câți membri are în Congres. Numărul electorilor din fiecare stat este egal cu numărul reprezentanților statului respectiv în Senat (câte doi senatori de fiecare stat, 100 în total) și Camera Reprezentanților (435 membri), iar Districtul Columbia are trei electori. Astfel, după numărul de electori din Colegiu, cele mai importante state sunt California (55), Texas (34), New York (31), Florida (27), Illinois și Pennsylvania (câte 21 de electori), Ohio (20), Michigan (17), Georgia și New Jersey (câte 15), Virginia (13), Massachusetts (12) și Indiana, Missouri, Tennesse și Washington cu câte 11 electori.

În total, în Colegiul Electoral sunt 538 de voturi; un candidat pentru președinție trebuie să obțină 270 pentru a câștiga (o majoritate simplă). Teoretic, prin acest sistem, un candidat poate câștiga alegerile primind doar 23% din voturile directe ale electoratului american, dacă acestea sunt distribuite în mod ideal. Toate statele, în afară de două, Nebraska și Maine (care distribuie votul electoral în mod proporțional între candidați, în funcție de procentajul de sufragii obținut de fiecare), au un sistem "winner-take-all" (câștigătorul ia totul). În acest sistem, candidatul care obține majoritatea voturilor populare în stat îi sunt alocate toate voturile electorale ale statului. Odată ce un candidat are majoritatea în toate statele, rezultatul este deja anticipat.

Electorii se adună, în general, în capitalele statelor lor, în decembrie pentru a-și exprima votul. Voturile electorale sunt apoi trimise la Washington, unde sunt numărate într-o sesiune comună a celor două camere ale Congresului în luna ianuarie. Dacă niciun candidat prezidențial nu câștigă majoritatea voturilor electorale, conform celui de-al 12-lea amendament al Constituției alegerea președintelui va fi decisă de Camera Reprezentanților. În astfel de situații, camera inferioară a Congresului îl alege pe președinte prin vot majoritar, alegând dintre candidați care au primit cel mai mare număr de voturi electorale. Fiecare stat va da un vot. Dacă niciun candidat pentru funcția de vicepreședinte nu obține majoritatea voturilor electorale, Senatul îl alege pe vicepreședinte prin vot majoritar, fiecare senator alegând din cei doi candidați care au obținut cel mai mare număr de voturi electorale.

Colegiul Electoral este folosit doar pentru a-l alege pe președinte și pe vicepreședinte.

Au existat 17 alegeri prezidențiale în care câștigătorul nu a primit majoritatea voturilor populare. Primul dintre aceștia a fost John Quincy Adams în alegerile din 1824, iar ultimul a fost George W. Bush în 2000.

Fondatorii națiunii americane au creat sistemul Colegiului Electoral ca parte a planului lor de a împărți puterea între state și guvernul național. În baza sistemului federal adoptat în Constituția SUA, votul popular general nu are semnificație legală. Drept urmare, este posibil ca voturile electorale acordate pe baza alegerilor din state ar putea avea un rezultat diferit de cel al votului popular general. Cu toate acestea, votul individual al cetățenilor este important pentru rezultatul oricăror alegeri.

Organizatorii le spun oamenilor cum să voteze? Ce înseamnă când o asociație sau un ziar "sprijină" un candidat? Votul în cadrul alegerilor americane este realizat prin scrutin secret, iar opțiunea alegătorului este personală. "Sprijinul" acordat de o organizație unui candidat înseamnă că organizația își exprimă în mod public susținerea pentru candidat și aprobă poziția acestuia în diferite chestiuni. Deși organizația poate încuraja membrii să se alăture acestei poziții, este nelegitim să constrângi un membru să voteze împotriva propriei păreri.

Votul în absență le oferă alegătorilor, care nu pot veni la secțiile de votare, mijloace de a-și exprima opțiunea. O serie de circumstanțe, cum ar fi locuința în străinătate, boala, o călătorie sau serviciul militar, îi pot împiedica pe alegători să vină la vot în ziua alegerilor. Votul în absență le permite alegătorilor înregistrați să-și trimită votul prin poștă. Regulile votului în absență pentru toate celelalte alegeri sunt stabilite de state și diferă. De exemplu, în Oregon, toate alegerile sunt realizate prin poștă, însă alegătorii au opțiunea de a vota personal la secțiile de votare.

''Stat albastru'' este un termen în general folosit când este vorba despre un stat în care majoritatea alegătorilor îi sprijină pe candidații democrați. ''Stat roșu'' se referă la un stat în care majoritatea alegătorilor îi sprijină pe candidații republicani.

Acest sistem considerat anacronic, de unii, și stâlp al democrației, de alții, permite să ajungă la președinție, candidați cu mai puține voturi populare decât oponenții lor, cum s-a întâmplat în anul 2000 între candidatul republican, George W. Bush, și cel democrat, Al Gore. Atunci, George W. Bush a obținut 271 voturi electorale adăugându-se cele 25 pe care le avea la acea dată Florida (care a urcat la 29 după recensământul din 2010), după o contestare și o nouă numărare, deși obținuse la nivel național cu aproape jumătate de milion de voturi mai puțin decât Al Gore, care fără acest stat a obținut doar 266.

Având în vedere acest sistem, este posibil ca președintele să fie ales fără să obțină majoritatea absolută a sufragiilor populației, cum s-a mai întâmplat, în afară de anul 2000, în alte trei cazuri în istoria Statelor Unite. Această anomalie este posibilă întrucât în aproape toate statele, cu excepția statelor Maine și Nebraska, candidatul care obține cele mai multe sufragii este reprezentat de toți marii electori ai statului respectiv în Colegiul Electoral. Astfel, în California este suficient ca un candidat să obțină un singur vot în plus față de rivalul său pentru a obține susținerea a 55 de mari electori.

Mandatul prezidențial de patru ani începe în anul următor, la 20 ianuarie, după alegerile din noiembrie. Președintele își începe obligațiile oficiale cu o ceremonie inaugurală, ținută în mod tradițional pe treptele Capitoliului Statelor Unite, care este sediul Congresului, depunând jurământul în public, ceremonie condusă în mod tradițional de președintele Curții Supreme de Justiție a Statelor Unite.

Jurământul este consemnat în Articolul II al Constituției: "Jur solemn că voi împlini cu fidelitate funcția de președinte al Statelor Unite și voi păstra, proteja și apăra, cu toată priceperea mea, Constituția Statelor Unite".