În cele ce urmează vă invităm să descoperim amănunte interesante despre istoria și simbolistica acestei plante care ne însoțește peste tot în perioada sărbătorilor de iarnă și câteva sfaturi utile pentru îngrijirea acesteia.

Crăciunița, Floarea Crăciunului sau Steaua Crăciunului, este denumită științific Poinsettia sau Euphorbia pulcherrima (ceea ce se traduce prin „foarte frumoasă”),  este considerată cea mai spectaculoasă plantă din specia Euphorbiilor și își are originea în America Centrală. În lume se cunosc peste 100 de varietăți de Poinsettia.

Planta a fost cultivată pentru prima dată  de către azteci în regiunile mexicane montane umede – deși conform altor surse aceasta creștea la câmp ca plantă sălbatică -, o denumeau Cuetlaxochitl și inițial aceasta a fost folosită pentru scăderea febrei.

Din acea perioadă provine și o veche legendă mexicană care spune că, după ce spaniolii au reușit să-i creștineze pe mexicani, un copil sărac dorea să-i ofere lui Iisus Christos un dar, el știind că orice cadou, oricât de modest, dacă este oferit din inimă, cu dragoste și credință este bine primit de Dumnezeu. Și cum situația financiară a micuțului nu era nicidecum satisfăcătoare, el a cules de pe drum un buchet de flori și l-a dus la biserică. Însă în ziua de Crăciun, plantele au înflorit arătând privirilor niște buchete superbe, de flori roșii, iar martorii evenimentului – credincioșii aflați atunci în biserică – au considerat că acesta este miracolul sărbătorii de Crăciun și au denumit planta Crăciunița sau Steaua Crăciunului.

În secolul al 17-lea, franciscanii foloseau frunzele plantelor în diverse ceremonii religioase, iar în țările din America Centrală era folosită atât în scop decorativ, dar și în utilizări industriale, având în vedere că planta conține un pigment tocmai potrivit pentru vopsirea materialelor textile.

Denumirea de Poinsettia se pare că provine de la primul om care a adus planta din Mexic în SUA, la începutul secolului al XIX-lea, mai exact în anul 1820, un anume Joel Poinsett, pe atunci ambasador al Americii în Mexic.

Cultivarea sa la scară largă și popularizarea masivă a început în anii ’60, iar la scurtă vreme planta a devenit de nelipsit din decorurile de Crăciun, din multe țări ale lumii.

Planta impresionează prin frunzele de culoare roșie din partea superioară, care sunt cunoscute sub denumirea de „bractee”, însă acestea nu trebuie confundate cu florile plantei, care se pot observa în vârful fiecărei ramuri a bracteelor, fiind de dimensiuni reduse și având culoarea galbenă sau roșie.

Însă nu este o regulă că plantele au frunze de culoare roșie, în țările de origine putând fi întâlnite și plante cu frunze de culoare orange, roz, verde deschis, crem, galben sau alb. Crăciunița este cunoscută ca fiind singura plantă din lume care își schimbă culoarea frunzelor în acest mod, dinspre baza ei spre vârf.

Frunzele de la baza plantei sunt colorate în verde intens, iar tulpina, care este plină de latex, măsoară de regulă până la 60 de centimetri înălțime, după pot exista și soiuri care ajung până la o înalțime de circa patru metri.

Poinsettia înflorește, de regulă, în zilele scurte de iarnă, însă specialiștii în floricultură pot proceda la „manipularea iluminatului” plantei, procedeu care determină planta să înflorească în orice perioadă a anului, prin acoperirea ei cu o pungă opacă sau cu un vas, spre a obtura complet lumina, timp de 13 – 14 ore/zi – de regulă între ora 17:00 și ora 8:00 – , iar restul de 10 – 11 ore/zi se expune la lumină moderată.

De obicei, după perioada de înflorire, planta are nevoie de circa opt săptămâni de repaus, în care toate frunzele își schimbă culoarea în verdele inițial și uneori cad.

Crăciunița are nevoie de un loc luminos, dar fără ca soarele direct să cadă pe plantă – deși este o plantă tropicală -, iar temperatura ambiantă cea mai potrivită pentru dezvoltarea ei armonioasă se stuează undeva în intervalul 20 – 23 de grade Celsius.

În anotimpul cald este recomandat ca planta să fie umbrită, pentru a se evita pierderile de apă prin transpirație.

Așadar, e bine ca planta să fie plasată lâgă o fereastră, dar fără să fie expusă curenților de aer și să nu atingă geamul rece, căci altfel planta își pierde frunzele, cum nici prea multă căldură nu îi place, așadar nu o poziționați lângă calorifer.

Planta trebuie udată doar atunci când pământul este uscat, iar cantitatea de apă este suficientă atunci când din ghiveci începe să se scurgă în farfuriuța de sub aceasta. Apa în exces de aici trebuie însă înlăturată imediat, fiindcă umezeala în exces distruge rădăcinile plantei. Trebuie evitată însă udarea ei cu apă dură sau cu apă prea rece.

De regulă după ce frunzele roșii dispar, oamenii o aruncă la gunoi, însă pentru cei ce vor mai mult de la această floare, puțină răbdare va aduce satisfacții considerabile.

Pentru transplantarea în alt vas a florii, cea mai potrivită perioadă este primăvara, în luna mai, iar la clima de la noi, la începutul lunii iunie poate fi scoasă afară, fie în grădina casei fie într-un balcon luminos și aerisit, dar ferită de curenți puternici.

În cazul în care plantei încep să îi cadă frunzele sau să se înnegrească lăstarii, ea trebuie tunsă, dar fiți fără grijă, de obicei are o capacitate remarcabilă de regenerare.

În perioada de înflorire este recomandat să îi administrăm un îngrășământ pentru plante cu frunze, de regulă o doză pe săptămână.

Înmulțirea plantei se poate realiza prin semințe sau prin butășire, în acest ultim caz ramurile recoltate de la plantă se lasă timp de 24 de ore și apoi se se pun în pământ, operațiune care are cele mai multe șanse de reușită primăvara. Trebuie știut că solul preferat al Crăciuniței trebuie să aiba un PH de 6-6,5 și să fie alcătuit din pământ de frunze, amestecat cu turbă și nisip.

În 12 decembrie, SUA marchează chiar o zi dedicată acestei plante – Ziua Crăciuniței – o floare care, în prejma sărbătorilor Crăciunului, aduce vânzări de circa 250 de milioane de dolari, fiind de departe planta cea mai bine vândută de Crăciun.

În fine, să mai precizăm că, la noi, deși plantele pleacă de la producătorii autohtoni la prețuri cuprinse între 5 și 12 lei, pe piață pot fi cumpărate la prețuri duble sau chiar triple, adică undeva între 10 și chiar 40 de lei, dar pot fi găsite și exemplare deosebite la prețuri care se apropie de 100 de lei.

În concluzie, Floarea Crăciunului este un cadou perfect pe care ni-l putem face nouă sau celor dragi, care nu are pretenții exagerate de atenție din partea proprietarului, un cadou viu, gingaș, care aduce un efect cromatic încântător, scrie Rador.