A studiat la seminariile teologice din Chișinău (1937-1944) și din București (1944-1945), a urmat cursurile Facultății de Teologie din București (1945-1948) și ale Institutului Teologic Universitar din Cluj (1948-1949); cursuri de doctorat la Institutul Teologic Universitar din București (1956-1959).

A fost tuns în monahism la Mănăstirea Prislop, sub numele Antonie și hirotonit ierodiacon (1949). A fost trimis la Mănăstirea Slatina (1950), unde a fost profesor la școala monahală și a fost hirotonit ieromonah (1953). A fost un timp la mănăstirile Râșca și Dragomirna, unde a îndeplinit munci didactice și administrative.

În anul 1949, a fost condamnat, în lipsă, la 7 ani închisoare pentru activitate anticomunistă. A fost arestat în 1954 și închis la Jilava, judecat din nou și condamnat la 4 ani închisoare și grațiat în 1956. În 1959 a fost exclus din monahism, angajându-se ca muncitor în diferite întreprinderi. În 1961 a fost angajat ca muncitor necalificat la Fabrica de Mase Plastice din București, unde a rămas până în martie 1968, când a numit secretar șef la Institutul Teologic de către patriarhul Justinian.

A făcut studii de specializare în teologie și filosofie la "Heythrop College" (1968-1970), din cadrul Universității din Londra. Aici a obținut doctoratul în teologie în 1971, apoi la Institutul Teologic din București (1972).

A fost ales episcop-vicar patriarhal, cu titlul "Ploieșteanul", la 15 decembrie 1970. În perioada 1971-1974, a fost rector al Institutului Teologic din București.

Antonie Plămădeală, mitropolitul Ardealului, la Sesiunea Adunării Naționale Bisericești (4 martie 2005)

La 9 decembrie 1979 a fost ales episcop al Buzăului (înscăunat în 13 ianuarie 1980). A fost ales arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului la 10 ianuarie 1982 (înscăunat în 7 februarie 1982).

Unul din marii teologi contemporani, Antonie Plămădeală a participant la numeroase întruniri ecumenice peste hotare; delegat de Sfântul Sinod la a cincea Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Nairobi, 1975), când a fost ales membru în Comitetul executiv și în cel financiar; conducătorul delegației române la a șasea Adunare generală a aceluiași Consiliu (Vancouver, 1983); delegat la diferite întruniri ale unor comitete din Consiliul Ecumenic, potrivit ''Dicționarului Teologilor Români'' (1996).

A fost delegat la Adunările generale ale Conferinței Bisericilor Europene (Engelberg 1974, Chania Creta 1979), la diferite sesiuni de lucru ale Comitetului consultativ și financiar; participant la mai multe sesiuni ale Comisiei mixte internaționale de dialog între Biserica Ortodoxă și Biserica romano-catolică; delegat de Sfântul Sinod să viziteze parohiile ortodoxe române din diaspora; membru de onoare al Academiei Române și al Academiei de Științe din Chișinău (1992) și al unor asociații culturale de peste hotare.

Opera mitropolitului Antonie Plămădeală este impresionantă, între lucrările sale în volum se află: "Biserica slujitoare în Sfânta Scriptură Sfânta Tradiție și în teologia contemporană. Teză de doctorat", București, 1972, "Hans Kung, și declarația Misterium Eccleviae", București, 1974, "Clerici ortodocși ctitori de limbă și cultură Românească", București, 1977, "Un episod important din lupta pentru limba română", București, 1978, "Ca toți să fie una", București, 1979, "Dascălul de cuget și simțire românească", București, 1981, "Tradiție și libertate în spiritualitatea românească", Sibiu, 1983, "Pagini dintr-o arhivă inedită. Documente literare. Ediție îngrijită, studiu introductiv și note... ", București, 1984, "Vocație și misiune în vremea noastră", Sibiu, 1984, "Lazăr Leon Asachi în cultura română", Sibiu, 1985, "Lupta împotriva deznaționalizării românilor din Transilvania în timpul dualismului austro-ungar în vremea lui Miron Romanul (1874-1898), după acte, documente și corespondențe", Sibiu, 1986, "Românii din Transilvania sub teroarea regimului dualist austro-ungar (1867-1918), după documente, acte și corespondențe rămase de la Elie Miron Cristea", Sibiu, 1986, "Elie Miron Cristea. Documente și corespondență", Sibiu, 1987, "Tâlcuri noi la texte vechi. Predici", Sibiu, 1999, "Trei ceasuri în iad", București, 1970.

De asemenea, a publicat numeroase articole pe teme de teologie, spiritualitate și istorie.

Mănăstirea Sâmbăta de Sus, din județul Brașov

Mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală, este al treilea ctitor al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Sub îndrumarea sa directă s-au făcut reparații capitale și s-a restaurat pictura de la vechea biserica brâncovenească.

În jurul bisericii s-a ridicat din temelii incinta în stil brâncovenesc, în forma de patrulater, în conformitate cu tradiția ortodoxă românească, compusă din două corpuri masive de clădiri cu două niveluri, potrivit datelor aflate pe site-ul mănăstirii.

Corpul de clădiri așezat pe latura de nord cuprinde între altele, la parter, o trapeză, bucătărie și chilii, la etaj, casa brâncovenească, o mare bibliotecă, un arhondaric, iar la mansardă muzeul unde sunt expuse icoane vechi pe sticlă și lemn și obiecte de patrimoniu colecționate de mitropolitul Antonie Plămădeală, toate aceste spații mărturisind intenția de a face din Mănăstirea Brâncoveanu un centru de spiritualitate ortodoxă și de cultură românească, arată sursa citată.

Așezământul a fost sfințit în 15 august 1993, la sărbătoarea "Adormirii Maicii Domnului". Sfințirea a fost făcută de către patriarhul ecumenic, Bartolomeu I, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, mitropolitul Transilvaniei, Crișanei și Maramureșului, Antonie, și de alți înalți ierarhi, preoți și diaconi.

Mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală, a trecut la cele veșnice la 29 august 2005, în ziua de praznic a Tăierii cinstitului cap al Sfântului Proroc Ioan Botezătorul. A fost prohodit în Catedrala mitropolitană din Sibiu de un sobor de ierarhi în frunte cu patriarhul Teoctist și a fost îngropat în cripta pregătită din vreme la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.

Sursa: agerpres.ro