Politicile adoptate de guverne pentru combaterea Marii Recesiuni din anii 30 - bariere tarifare ridicate, devalorizări competitive ale monedei, blocuri comerciale discriminatorii - au contribuit la crearea unui mediu internațional instabil, fără a îmbunătăți situația economică. Această experiență i-a determinat pe liderii internaționali să ajungă la concluzia că cooperarea economică era singura modalitate de a realiza atât pacea, cât și prosperitatea, atât național, cât și internațional, arată https://2001-2009.state.gov.

Un prim principiu, în temeiul acestei concluzii, a fost inclus în Carta Atlanticului emisă de președintele Franklin D. Roosevelt (1933-1945) și de prim-ministrul britanic Winston Churchill (1940-1945; 1951-1955) la Conferința Atlanticului din august 1941. Al patrulea punct al Cartei angaja Statele Unite și Marea Britanie "să promoveze în beneficiul tuturor statelor accesul, în condiții egale, la comerț și la materiile prime ale lumii necesare pentru prosperitatea lor economică" iar cel de-al cincilea punct exprima angajamentul față de "cea mai deplină colaborare între toate națiunile în domeniul economic cu scopul de a asigura, pentru toți, standarde de muncă îmbunătățite, creștere economică și securitate socială".

Până în februarie 1942, oficialii din ambele țări începuseră deja să stabilească planuri mai concrete pentru stabilitatea economică internațională în lumea postbelică. Harry Dexter White, asistent special al Secretarului Trezoreriei SUA, și John Maynard Keynes, consilier al Trezoreriei Britanice, au elaborat în mod independent planuri pentru organizațiile care urmau să ofere asistență financiară țărilor care se confruntau cu deficite pe termen scurt în balanța lor de plăți. Această asistență urma să contribuie la asigurarea faptului că astfel de țări nu vor adopta politici comerciale și monetare protecționiste sau acaparatoare pentru a-și îmbunătăți poziția balanței de plăți. Ambele planuri prevedeau o lume a cursurilor de schimb fixe, considerate a fi mai favorabile extinderii comerțului mondial decât ratele de schimb variabile, notează același site.

Deși aveau un scop similar, organizațiile propuse de Keynes și White au fost diferite ca mărime, filosofie și funcție. John Maynard Keynes a avut viziunea că FMI va fi un fond de cooperare la care statele membre ar putea apela pentru menținerea activității economice și ocuparea forței de muncă în anumite perioade de criză. Această viziune sugera un Fond Monetar Internațional care să ajute guvernele și să ia măsuri precum a luat guvernul SUA în timpul Noului Acord (New Deal), ca răspuns la cel de-Al Doilea Război Mondial. Delegatul american Harry Dexter White a prevăzut un FMI care funcționa mai mult ca o bancă, asigurându-se că statele care se împrumută pot să-și plătească datoriile la timp. O mare parte din planul lui White a fost cuprins în actele finale adoptate la Bretton Woods.

Din 1942 până în primăvara anului 1944, au avut loc numeroase reuniuni bilaterale și multilaterale ale experților financiari aliați în efortul de a conveni asupra unei abordări comune. În cele din urmă, la 21 aprilie 1944, liderii aliați au publicat o "Declarație comună a experților privind înființarea unui Fond Monetar Internațional". Această declarație a stat la baza negocierilor de la Bretton Woods. Conferința de la Bretton Woods s-a reunit la 1 iulie 1944 și după trei săptămâni de discuții, delegații au semnat Actul final al "Conferinței monetare și financiare a Organizației Națiunilor Unite", care a inclus cartele ce conțineau obiectivele și mecanismele atât ale Fondului Monetar Internațional (FMI) cât și ale Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD). În conformitate cu acordurile de la Bretton Woods, FMI urma să dețină rolul principal în cadrul noului sistem monetar internațional. În același timp, s-a făcut precizarea că o ''țară nu poate deveni membră a BIRD, atâta timp cât nu este membră a FMI'', potrivit arată https://2001-2009.state.gov.

FMI a început operațiunile financiare în martie 1947. De la 40 de membri în 1947, FMI numără în prezent 190, ultimele țări care au devenit membre fiind Nauru (2016) și Principatul Andorra (2020), notează https://www.imf.org/. În momentul aderării ca membru al FMI, fiecare țară contribuie cu o anumită sumă de bani numită "cota de subscriere". Cota fiecărei țări variază în funcție de o serie de indicatori economici cum ar fi: Produsul Intern Brut, rezervele monetare și balanța comercială. Cotațiile sunt denominate în Drepturi Speciale de Tragere (DST), moneda etalon a FMI.

Sediul central al FMI/BM din Washington D.C, 13 aprilie 2020. Întâlnirile virtuale din primăvara anului 2020 ale FMI și Băncii Mondiale au loc în contextul unei contracții economice globale severe declanșate de pandemia de COVID-19.

Foto: (c) SHAWN THEW/EPA

Principalele obiective ale FMI sunt promovarea cooperării monetare internaționale, facilitarea expansiunii și creșterii echilibrate a comerțului internațional, promovarea stabilității cursurilor de schimb, furnizarea de asistență în scopul creării unui sistem multilateral de plăți și punerea la dispoziție a resurselor sale țărilor membre care se confruntă cu dezechilibre ale balanței de plăți. În atingerea acestor obiective, FMI îndeplinește trei funcții principale - supraveghere, creditare și asistență tehnică. De la înființarea sa, scopurile urmărite de FMI au rămas neschimbate, dar operațiunile sale au evoluat pentru a răspunde cerințelor economiei mondiale în schimbare. FMI răspunde în fața guvernelor din țările membre, conform www.mae.ro.

Organismele de conducere ale organizației sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetele Ministeriale (Comitetul Financiar și Monetar Internațional și Comitetul de Dezvoltare) și Consiliul Director. În vârful structurii organizatorice se află Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii băncilor centrale sau miniștrii de finanțe din fiecare dintre statele membre. Guvernatorii se întâlnesc în fiecare an, de regulă în cadrul Întâlnirilor de Primăvară și Anuale ale FMI și Băncii Mondiale. Consiliul Director, format din 24 de membri, conduce activitățile curente și exercită atribuțiile delegate de către Consiliul Guvernatorilor. Sediul FMI/BM se află la Washington. În prezent, directorul instituției este Kristalina Georgieva (Bulgaria) (din 1 octombrie 2019), potrivit https://www.imf.org/.

BIRD și-a început activitatea la 25 iunie 1946, prin lansarea subscripțiilor de capital, ca instituție specializată a ONU. Banca Mondială promovează dezvoltarea economică pe termen lung și reducerea sărăciei prin furnizarea susținerii tehnice și financiare pentru reformarea unor sectoare naționale sau implementarea unor proiecte specifice; de exemplu, construirea de școli și centre de sănătate, alimentarea cu apă și electricitate, lupta împotriva unor maladii sau protecția mediului. Asistența Băncii Mondiale este, în general, pe termen lung și este finanțată atât prin contribuțiile țărilor membre, cât și prin emisiunea de obligațiuni. În prezent, președintele Băncii Mondiale este David Malpass (SUA) (din 9 aprilie 2019).

Directorul FMI Kristalina Georgieva și cel al Grupului Băncii Mondiale David Malpass participă la o conferință de presă comună cu privire la răspunsul organizațiilor față de declanșarea crizei sanitare provocate de noul coronavirus, la sediul FMI, Washington DC, SUA, 4 martie 2020

Foto: (c) ERIK S LESSER/EPA

Grupul Băncii Mondiale este format din cinci instituții financiare internaționale: Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare - BIRD (International Bank for Reconstruction and Development); Corporația Financiară Internațională - IFC (International Finance Corporation); Asociația Internațională de Dezvoltare - IDA (International Development Association); Agenția de Garantare Multilaterală a Investițiilor - MIGA (Multilateral Investment Guarantee Agency) și Centrul Internațional de Reglementare a Diferendelor din Domeniul Investițiilor - ICSID (International Center for Settlement of Investments Disputes). Termenul generic de Banca Mondială (BM) se referă, în principal, la BIRD și IDA, iar proiectele principale de finanțare se derulează prin BIRD.

Banca Mondială și FMI colaborează în mod regulat și lucrează împreună la mai multe inițiative. În 1989, termenii colaborării dintre cele două instituții au fost stabiliți într-un acord care să asigure eficiență în zonele de responsabilitate comună. Colaborarea dintre Banca Mondială și FMI a condus, în 2007, la un Plan de Acțiune cu Management comun (Joint Management Action Plan on World Bank-IMF Collaboration), pentru a consolida și mai mult metodele de colaborare dintre cele două instituții. Potrivit acestui plan, echipele pe țări ale celor două organizații discută programele de lucru la nivel național, pentru identificarea problemelor la nivel macro pe sector, în diviziunea muncii și în activitatea fiecărei instituții pe anul următor.

România a devenit membră a FMI, implicit a BIRD, la 15 decembrie 1972 și face parte din constituenta condusă de Olanda. Directorul Executiv pentru România în cadrul FMI este Anthony de Lannoy (Olanda). Guvernatorul României la FMI este guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu. Poziția de guvernator supleant este deținută de secretarul de stat din Ministerul Finanțelor Publice coordonator al activității privind elaborarea legislației, politicilor și reglementărilor contabile și fiscale. Din 1991, Fondul are un reprezentant rezident pentru România, care, începând cu luna septembrie 2019, este Nadeem Ilahi. Cota de participare a României la FMI se ridică la 1.811,4 milioane DST sau 0,38% din cota totală. Puterea de vot a României este de 19.579 voturi reprezentând 0,39% din total, notează www.mae.ro.

Primul Acord Stand-By între România și FMI a fost aprobat la 3 octombrie 1975 și finalizat cu succes la 2 octombrie 1976. În calitate de țară membră, România a beneficiat de-a lungul timpului de asistență tehnică în câteva domenii, incluzând politica monetară și organizarea băncii centrale, supravegherea și reglementarea bancară și statistica.

În cadrul Grupului Băncii Mondiale, România este membră a IFC (23 septembrie 1990), MIGA (10 septembrie 1992), ICSID (12 octombrie 1975) și IDA (12 aprilie 2014). Activitatea Grupului BM în România a început în anul 1991 și cuprinde atât programe și proiecte publice, finanțate de către IBRD prin împrumuturi acordate direct statului, prin Ministerul Finanțelor Publice, cât și proiecte private, fără garanție de stat, prin sprijinul acordat de către IFC și MIGA. În cadrul BM, relațiile cu țara noastră sunt coordonate de dr. Arup Banerji care ocupă funcția de director regional pentru țările din Uniunea Europeană. Poziția de guvernator al României la Banca Mondială este deținută de ministrul finanțelor publice, iar cea de guvernator supleant de viceguvernatorul Băncii Naționale a României. 

Sursa:AGERPRES