A urmat cursurile Liceului "Sf. Sava" din București și ale Liceului Militar din Iași. Dovedind de timpuriu înclinații pentru creația tehnică și științifică, a construit, la liceul din Iași, macheta unui avion propulsat de o rachetă. Revenit la București, a urmat cursurile Școlii de Artilerie, Geniu și Marină, la terminarea cărora, în 1905, i s-a acordat gradul de sublocotenent, potrivit ''Dicționarului 1866-2003 — Membrii Academiei Române'' (Ed. Enciclopedică / Ed. Academiei Române).

În 1906 s-a înscris la Școala Superioară de Aeronautică și Construcții Mecanice, înființată la Paris în același an, prima de acest fel din lume, pe care a absolvit-o ca șef de promoție. S-a perfecționat la Institutul de Electricitate Montefiore din Torino, la Technische Hochschule de la Charlottenburg și la Universitatea din Liege. A lucrat apoi la Nisa, în Franța, în șantierele conduse de inginerul Gustave Eiffel.

În 1907, la Salonul Expoziției organizat în Palatul Sporturilor din Berlin, a expus pentru prima oară în lume macheta unui avion fără elice, viitorul avion cu reacție.

Revenit în România, a realizat, la Arsenalul Armatei din București, macheta unui avion echipat cu un motor-rachetă cu combustibil solid. În 1910, la cel de-al doilea Salon Internațional de Aeronautică de la Paris, a expus un avion bazat pe propulsia prin reacție (Avionul "Coandă 1910"), experimentat în același an lângă Paris, la Yssy-les-Moulineaux. Continuându-și activitatea creatoare în domeniul aviației, în 1911 a prezentat la Reims, cu prilejul unui concurs de avioane militare, primul avion bimotor din lume. În același an, a fost angajat ca inginer la Uzinele de Avioane din Bristol (Marea Britanie), unde, în perioada anilor 1911-1912, a construit primul avion "Bristol-Coandă", realizat mai târziu în mai multe variante, unul din cele mai bune avioane intrate în dotarea aviației din mai multe țări, inclusiv din România.

Mobilizarea din 1914 1-a găsit în Franța, la uzinele "Delauney-Belleville" din St. Denis, unde, în 1916, a construit un avion echipat cu două elice propulsive, montate la extremitatea posterioară a fuzelajului. Potrivit ''Dicționarului 1866-2003 — Membrii Academiei Române'', numele său rămâne legat și de fenomenul aerodinamic, cunoscut sub numele de "Efectul Coandă", brevetat în 1934 sub denumirea de "procedeu și dispozitiv pentru devierea unui fluid într-un alt fluid". Preocupările sale au cuprins domenii variate: prospecțiuni geologice, fizica matematică, aplecându-se îndeosebi asupra vechilor manuscrise de matematică, cu largă circulație în Moldova.

Capacitatea sa creatoare s-a concretizat în peste 250 brevete cu aplicații în diverse domenii: construirea de prefabricate pentru locuințe pe baza unui material inventat de el, crearea unui nou sistem de transport tubular de mare viteză, preconizarea unei instalații de desalinizare a apei marine, realizarea unui tun fără recul destinat echipării avioanelor; în anii Primului Război Mondial, în condițiile lipsei de metal, a inventat rezervoare pentru hidrocarburi construite din beton armat.

Rezultatele cercetărilor le-a prezentat într-o serie de lucrări științifice, între care: ''Sur Ies ailes comme machines a reaction'' (1910); ''Etude de la resistence de l 'air par la chromophotographie'' (1911); ''L'energie solaire'' (1954); ''L 'Air, source de progres'' (1961) ș.a. A obținut brevete pentru: ''Procedeu și dispozitiv pentru devierea unei vâne de fluid ce pătrunde într-un alt fluid'' (1936); ''Procedeu și dispozitiv pentru a face să devieze o vână de fluid ce pătrunde într-un alt fluid și amortizor de zgomot, bazate pe acest procedeu, pentru motori termici, arme și guri de foc'' (1935); ''Perfecționări la injectoare și ejectoare'' (1941); ''Procedeu și dispozitiv pentru obținerea de apă pură, pornindu-se de la o soluție salină, în condițiile unei temperaturi relativ joase (pe baza energiei solare)'' (1955); ''Perfecționări la aripile de avion'' (1958); ''Procedeu și instalație de transport pneumatic în interiorul unei canalizații tubulare'' (1973); ''Arzător pentru combustibil gazos'' (1975, în colaborare).

A fost "Honorary Fellow" al Societății Regale de Aeronautică din Londra (1971), membru de onoare al Centrului Internațional de Cercetări Biologice de la Geneva (1956). Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din București (1967). A primit Medalia de aur pentru invenții, Padova (1930), Medalia Aeronautică, Paris (1961); comandor al Ordinului de Merit pentru cercetare și invenție, Paris (1960), Diploma de onoare "Harry Diam&ad Laboratories", New York (1965); a fost distins cu Ordinul "Meritul Științific" (1970).

Membru titular al Academiei Române din 16 decembrie 1970. Cel mai mare aeroport al României îi poartă, în prezent, numele: Aeroportul Internațional ''Henri Coandă'' București.

A murit la București, la 24 noiembrie 1972.

* * *

La 16 decembrie 1910, are loc, la Issy-les-Moulineaux, lângă Paris, cu ocazia celui de-al doilea Salon Internațional de Aeronautică, primul zbor experimental din lume al unui avion cu reacție, inventat și pilotat de Henri Coandă.

Detalii pe Agerpres.