La 17 martie 1991 a avut loc primul referendum desfășurat în Uniunea Sovietică. Cetățenii URSS au fost întrebați dacă ei consideră necesară păstrarea Republicilor Sovietice Socialiste într-o federație nouă a republicilor suverane cu drepturi egale, în care vor fi garantate drepturile și libertățile tuturor naționalităților.

În șase din cele 15 foste republici unionale, referendumul a fost declarat nul – în Țările Baltice, Republica Moldova, Armenia și Georgia. Totuși, în Republica Moldova tensiunile în societate au fost extrem de mari atunci, ajungându-se și la confruntări, se menționează într-un articol publicat de cersipamantromanesc.wordpress.com

Deși conducerea de la Chișinău de atunci a refuzat organizarea referendumului, totuși, la inițiativa Partidului Comunist din Moldova au fost deschise peste 500 de secții de votare, inclusiv la Chișinău, Bălți, Bender și Tiraspol. „Din cele 48 de raioane, 11 participă masiv la referendum, iar în 13 participă doar anumite localități. Asistam la o adevărată dualitate a puterii”, se menționează în articol.

În curând s-a ajuns și la ciocniri.

„Organele de drept din RSS Moldova, cu sprijinul Frontului Popular, adoptă imediat măsuri pentru contracararea acestor acțiuni ilegale, ca urmare fiind închise secții de votare în raioanele Fălești, Strășeni și Cantemir. Pe 16 și 17 martie 1991 au fost pichetate o serie de secții de votare din capitală și din teritoriu. În unele raioane, precum Ungheni, Orhei și Hâncești, au avut loc ciocniri violente între susținătorii referendumului și cei care se pronunțau împotrivă”.

În total, după date inedite din arhiva CC al PCM, la referendum ar fi participat 831 mii persoane, adică cca. 30% dintre cetățenii cu drept de vot. Per total însă, referendumul din RSS Moldova a fost declarat nul, întrucât la acesta nu participaseră 70% din alegători, deci majoritatea absolută a cetățenilor cu drept de vot.

În linii mari, referendumul a avut loc doar în raioanele din stânga Nistrului, controlate deja în mare parte de autoritățile de la Tiraspol, dar și în regiunile din sud cu o majoritate găgăuză și bulgară, precum și în unele raioane din nord, cu o pondere importantă a ucrainenilor.

„Majoritatea populației titulare a RSSM, românii moldoveni, au fost solidari cu elitele politice și intelectuale care s-au exprimat pentru boicotarea referendumului, ale carui rezultate puteau fi utilizate de către forțele conservatoare și șovine, pentru a forța Moldova să rămână în continuare parte integrantă a imperiului sovietic”, concluzionează autorii articolului.