A debutat publicistic în 1896, cu ''Social Democrația Germană'', conform http://bertrandrussell.org/. În același an, a început să țină un curs pe aceeași temă la London School of Economics.

În 1903, a scris prima carte importantă, ''Principiile matematicii'' (The Principles of Mathematics) și, împreună cu prietenul său, Dr. Alfred Whitehead, a dezvoltat logica matematică a lui Peano și a lui Frege. În 1910, publică primele trei volume din ''Principia Mathematica'', scrise în colaborare cu Whitehead, și care îl vor transforma pe tânărul filosof într-o celebritate a lumii matematicii.

Bertrand Russell a fost numit, în 1910, lector la Colegiul Trinity. După izbucnirea Primului Război Mondial, a militat împotriva ordinului de mobilizare, fiind dat afară de la Colegiu în 1916. I s-a oferit un post la Universitatea Harvard, dar i s-a refuzat pașaportul. A intenționat să țină niște cursuri, dar autoritățile militare i-au interzis acest lucru. Le-a publicat, însă, în 1918, în America, sub titlul ''Idealuri politice'' (Political Ideals). În același an, a fost condamnat la șase luni de închisoare, din cauza unor articole pacifiste pe care le publicase. În închisoare a scris ''Introducere în Filosofia Matematicii'' (Introduction to Mathematical Philosophy, 1919).

În 1938, a plecat în Statele Unite, unde a predat la cele mai cunoscute universități. Este numit profesor la New York. În 1940, a fost discutat dreptul său de a ține cursuri de filosofie și s-a ridicat problema moralității sale, având în vedere că promova libertinajul specific perioadei post-victoriene. Nu i s-a mai permis să predea, fiind considerat nepotrivit din punct de vedere moral. Decizia s-a bazat, în parte, și pe ateismul lui Russell.

Se întoarce în Marea Britanie, în 1944, pentru a preda la Trinity College. Până în anii '50, Russell ține mai multe conferințe și discursuri la BBC, pe cele mai variate teme. Era deja o celebritate mondială chiar și în afara cercurilor academice.

În 1958, a devenit președintele fondator al Campaniei pentru Dezarmare Nucleară. În 1961, a fost din nou închis, de data aceasta timp de o săptămână, fiind acuzat că a participat la proteste anti-nucleare. Acest lucru nu a făcut decât să-i crească reputația în fața tinerilor care-i împărtășeau părerile. Începând cu anul 1963, s-a dedicat și altor probleme, implicându-se în apărarea deținuților politici, sub auspiciile Fundației pentru Pace Bertrand Russell.

A fost ales membru al Societății Regale în 1908. A fost distins cu Medalia Sylvester a Societății Regale, în 1934, cu Medalia Morgan a Societății Londoneze de Matematică, în același an și cu decorația Ordinul de Merit, în 1949.

La 10 decembrie 2015, s-au împlinit 65 de ani de când filosoful și matematicianul britanic Bertrand Russell a primit Premiul Nobel pentru Literatură, ''în semn de recunoaștere a diverselor și importantelor sale scrieri, în care a pledat pentru idealurile umanismului și libertatea de gândire''.

Conform http://www.nobelprize.org/, în cuvântarea prilejuită de înmânarea premiului, Anders Osterling, secretar permanent al Academiei Suedeze, a făcut o trecere în revistă a activității intelectuale și a activismului filosofului britanic. El a subliniat că marele merit al lui Bertrand Russell nu a fost neapărat cel de inovator în domenii precum epistemologie sau filosofia matematicii, unde a adus contribuții comparabile cu cele ale lui Newton în domeniul mecanicii. Marele merit al intelectualului britanic a fost acela de a populariza amintitele domenii, de a formula idei savante într-un limbaj accesibil, păstrând astfel viu interesul general pentru filosofie și gândirea argumentată.

În cuvintele lui Anders Osterling, ''cu luciditatea și echilibrul lui, stilul său clar, simțul umorului ce reiese chiar și din textele analitice, Bertrand Russell a întruchipat în scrierile sale toate virtuțile prezente în operele autorilor de elită''.

Printre lucrările lui Bertrand Russell menționate în discursul de înmânare a Premiului Nobel pentru Literatură, se numără: ''Istoria filosofiei occidentale'' (1946), ''Cunoașterea lumii exterioare ca tărâm de aplicare a metodei științifice în filosofie'' (1948) și ''Eseuri sceptice'' (1948).

Discursul lui Bertrand Russell de acceptare al premiului s-a numit ''What Desires are Politically Important?'' (''Care din dorințele umane au o importanță politică?''). Dovedind o excepțională cunoaștere nu doar a mecanismelor politice, ci și a celor psihologice, savantul britanic ajunge la concluzia că o bună parte a istoriei umanității poate fi descrisă ca fiind o limitată cooperare în cadrul propriei colectivități și ostilitate față de alte colectivități. Promovând o filosofie a interesului propriu luminat, rațional și etic, gânditorul susține că dacă ar reflecta suficient asupra propriilor nevoi și dorințe, oamenii ar realiza că mai degrabă ar fi fericiți dacă ar coopera deplin nu doar în cadrul comunităților din care fac parte, dar și cu toate celelalte. De abia atunci ''nu ar mai exista războaie, armate, bombe atomice. Nu ar mai exista armate de propagandiști care întărâtă Națiunea A împotriva Națiunii B și invers. Am scăpa cu ușurință de toate acestea dacă oamenii și-ar dori propria fericire la fel de intens pe cât obișnuiesc să-și dorească nefericirea vecinilor lor''.

Bertrand A.W. Russell a murit la 2 februarie 1970.

Sursa: Agerpres