Ideea fondării unei federații internaționale de fotbal a apărut pentru a recunoaște rolul Angliei care și-a fondat asociația de fotbal în 1863. Deși propunerea inițială a fost acceptată, evoluția lucrurilor a fost încetinită de către întârzierile opiniilor solicitate de către noua organizație federațiilor de fotbal din Scoția, Țara Galilor și Irlanda.

Discuțiile au continuat, reprezentanții Franței și Belgiei, Robert Guérin și Louis Muhlinghaus ajungând la concluzia că Asociația de Fotbal din Anglia nu va participa la constituirea forului internațional, mai notează sursa citată.

Reprezentanții federațiilor de fotbal prezenți la întrunire au fost Robert Guérin și André Espir (Franța, Union des Sociétés Françaises de Sports Athlétiques), Louis Muhlinghaus și Max Kahn (Belgia, Union Belge des Sociétés de Sports), Ludvig Sylow (Danemarca, Dansk Boldspil Union), Carl Anton Wilhelm Hirschman (Olanda, Nederlandsche Voetbal Bond), Victor E. Schneider (Elveția, Association Suisse de Football). Sylow a reprezentat și Suedia (Svenska Bollspells Förbundet) iar Spir a semnat și în numele Spaniei (Madrid Football Club). În ziua semnării acordului, Deutscher Fussball-Bund (Federația germană de fotbal) a trimis o telegramă în care a confirmat că va adera, în principiu, la statutul FIFA, conform site-ului menționat.

Principiile care au stat la baza primului statut al FIFA au fost recunoașterea reciprocă și exclusivă a forurilor naționale participante, interdicția cluburilor de a participa simultan la jocurile mai multor asociații naționale, recunoașterea de către celelalte asociații a suspendării unui sportiv anunțată de forul național de care aparține acesta și respectarea regulilor de joc ale Football Association Ltd. (Federația engleză de fotbal). Fiecare asociație națională avea stipulată o contribuție anuală de 50 de franci francezi, iar articolul 9 prevedea că FIFA va fi singurul organism care putea organiza o competiție internațională, mai notează sursa citată.

Primul congres al FIFA a urmat imediat, iar pe 22 mai 1904 a fost ales primul for de conducere: Guérin în calitate de președinte, Schneider și Hirschman, vicepreședinți iar Muhlinghaus secretar și trezorier asistat de către Sylow. Munca acestor pionieri a fost una grea, deoarece au avut de atras noi membri și de convins Anglia să se alăture, contribuția sa fiind indispensabilă. La 14 aprilie 1905, Comitetul Executiv al Football Association din Anglia s-a afiliat la FIFA, succes datorat baronului Edouard de Laveleye, care a devenit primul membru de onoare al forului internațional. La al doilea congres al FIFA (10-12 iunie 1905) s-au afiliat Germania, Austria, Italia, Ungaria, Scoția, Țara Galilor și Irlanda.

Până în 1909 din FIFA au făcut parte doar asociații europene. Prima asociație de pe alt continent afiliată a fost cea sud-africană, urmată de către Argentina și Chile în 1912 și de Statele Unite ale Americii în 1913.

Deși activitatea FIFA a fost întreruptă de Primul Război Mondial și, după aceea, mulți delegați nu au vrut să-i accepte la masa discuțiilor pe cei care le-au fost inamici în conflagrația mondială, în special pe reprezentanții britanici. Cu un nou președinte ales la 1 martie 1921, Jules Rimet, și cu 20 de federații naționale membre, FIFA a început să crească. La Turneul Olimpic din 1924 au participat 24 de echipe, excelând cele sud-americane, în special selecționata Uruguayului, care a câștigat medalia de aur și și-a apărat-o cu succes la următorul turneu, din 1928.

 Sursa:Agerpres