S-a născut în inima Moldovei, în Iașii cei dragi ai lui Creangă și acolo și-a mângâiat neastâmpărul de copil. A întrevăzut de pe atunci, din copilărie, că există lucruri care trebuie schimbate, aliniate vremii, modernizate.

Rob al științei exacte, urmează cursurile universitare la București și în cele din urmă, în străinatate, la Paris, unde, în scurtă vreme, numele românului Spiru Haret umple academiile și e rostit cu admirație de toți învațații. Examenul de doctor uimește asistența neobișnuit de numeroasă, iar decanul facultății i se adresează personal, felicitând România că produce și are asemenea talente.

Urcat prin energiile sale active pe piedestalul științei, acolo în luminisul Europei, în Parisul luminilor veșnice, tânarul Haret zăbovea adesea cu gândurile sale asupra vetrei românești, trăia în imaginar viața de acasă, râurile, munții, tot ceea ce însemnă, pentru el, dorul de casă.

Devenit om de știință și respectat deopotrivă în interiorul și exteriorul granițelor noastre, Spiru Haret aprofundează ceea ce el însuși numește „rănile rămase din trecutul amar de jaf, de nedreptate, de neînțelegerea rostului marei vieți naționale, rănile, care împuținează puterile trupești ale neamului și-i slăbesc avânturile sufletești”; să le cunoască pentru a le putea lecui și tămădui.

Stapânit de acest dor fără astâmpăr, primește cu bucurie numirea ca inspector general al învățământului românesc. O situație, pe care nimeni nu și-a luat-o vreodată atât de serios în seamă. Cutreiera neobosit, voia să știe neapărat tot ce există ca să stabilească ce trebuie îmbunătățit și mai ales cum.

Spiru Haret stătea de vorbă cu toți învățații pe care-i întâlnea în drumurile sale prin țară. Ținea cont de opiniile celor mari dar și de părerile celor mici și mai puțin însemnați: de la țăran la boier, de la preot la învățător, aduna date care, puse cap la cap, aveau să îi ofere imaginea de ansamblu pe care și-o dorea. Dar greul abia acum începea!

Izvoarele vremii spun că Spiru Haret s-a pus la lucru fără să țină în seamă „intimidările celor prea cuminți, nici ironiile celor prea sceptici, nici clamoarea celor orbiți. Ca sageata, care odată pornită din arcul încordat își urmează calea pe care i-a hotarât-o ochiul deprins și mâna dibace a arcașului, fără ca strigătele mulțimii să-i poată schimba mersul, ori s-o poată opri din drumul ce trebuie să străbată, tot astfel voința lui Haret se îndreaptă spre țintă, fără ca cineva să-i poată schimba direcțiunea, ori să o poată pironi mai înainte de a-și ajunge țelul”, am încheiat citatul consemnat pe spiruharet.ro.
Și ținta i-a fost învățământul național. Țelul, școala românească!

Așa a rămas SPIRU HARET în istorie ca cel mai mare ORGANIZATOR AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI Românesc din secolul al XIX-lea.
A deținut în 3 rânduri funcția de ministru al educației și nu a dezamăgit niciodată.

Matematician la origine, a avut pasiuni în astronomie și talente evidente în pedagogie. Născut la Iași în 1851 a încetat din viață la 61 de ani, în 1912, la București.

A fost ales membru al Academiei Române dar a fost și profesor la școala de drumuri și șosele, unde a predat trigonometria și geometria analitică (între 1885 și 1910).

Din 1881 vreme de 10 ani a predat geometria rațională și la Școala de Ofițeri de Artilerie și de Geniu. În 1910 a publicat Mecanica Socială în capitala Franței, unde a rămas de referință.

Am evocat astăzi personalitatea lui Spiru Haret, cel numit încă din 1879 Om al Școlii, dar despre care acum se poate spune că este părintele învățământului românesc modern.

Documentare și Redactare Text: Radu Micu
Scenariul și regia episodului: Radu Micu
Imagine și sunet pe coloana video: Radu Micu
Interpretarea video: Radu Micu
Voiceover: Sergiu Galis
Editare Video: Radu Micu
Supervizor: Aurelian Teculescu

Sursa: eualegromania.ro