Avionul realizat de Traian Vuia, cunoscut sub denumirea Vuia 1, era considerat de autorul său un ''aeroplan-automobil''. A fost realizat dintr-un cadru de țevi de oțel, cu aripi de pânză, bombate. Motorul, de 20 CP, funcționa cu anhidridă carbonică pe post de combustibil, iar trenul de aterizare era constituit din patru roți cu pneuri, suprafața de susținerea fiind de 14 mp. Avea o singură elice cu diametrul de 2,2 m. În total, cântărea aproximativ 250 kg.

Aparatul a rulat cca 50 metri, apoi s-a desprins de la sol și a zburat 12 metri la o înălțime de 1 metru. Conform http://enciclopediaromaniei.ro/, un vânt lateral puternic a făcut ca aparatul să nu poată zbura mai mult, dar premiera era realizată: primul zbor mecanic din istoria omenirii fusese înfăptuit. Până atunci, decolarea dispozitivelor de zbor se realiza prin mijloace exterioare aparatului, precum catapulte, remorcări sau cabluri de lansare.

Traian Vuia ajunsese în capitala Franței la 1 iulie 1902, cu intenția de a pune în practică proiectul său original de aparat de zbor, conceput în anii studenției. A înaintat proiectul Academiei de Științe din Paris la 16 februarie 1903. Acesta a fost însă respins, forul științific amintit fiind convins că este imposibil zborul cu un aparat mai greu decât aerul. Totuși, la 15 mai 1903, Traian Vuia și-a brevetat invenția în Franța.

A purces la construcția aparatului, care avea să fie gata în decembrie 1905.

Marea premieră din 18 martie 1906 fusese precedată de alte două încercări în același an, la 5 februarie și 6 martie, nereușite, în special, din cauza condițiilor meteo nefavorabile.

Continuând să-și îmbunătățească aparatul de zbor, Traian Vuia a reușit, la 17 iulie 1907, să zboare pe o distanță de 60 de metri, la Bagatelle.

***

Traian Vuia, inginer și inventator; pionier al aviației românești și mondiale, s-a născut la 17 august 1872.

Nume cu rezonanță internațională în peisajul construcției de avioane, a urmat doar temporar cursurile Școlii Politehnice din Budapesta, apoi a absolvit Facultatea de Drept din același oraș, obținând titlul de doctor în științe juridice cu disertația "Militarism și industrialism, regimul de stat și de contract". În această perioadă, pasionat de tehnică, a construit macheta unui "aeroplan automobil".

După momentul 18 martie 1906, continuând studiul și experimentele din domeniul zborului mecanic, Traian Vuia a construit și experimentat noi tipuri de avioane perfecționate, între care două tipuri de elicoptere cu mai multe reactoare cu propulsie, care vor aduce o contribuție esențială la progresul zborului vertical (1918-1921).

Totodată, preocupat de problema realizării unui motor performant, a reușit, în 1925, să-și înscrie numele pe o invenție care va avea o îndelungă utilizare în construcția centralelor termice: generatorul de aburi cu combustie internă și ardere catalitică.

În afara preocupărilor tehnice, Traian Vuia, rămas la Paris, se dovedește un patriot înflăcărat, militând pentru cauza românească atât în timpul primului, cât și al celui de-al Doilea Război Mondial. Între 1916-1918, a activat pentru desăvârșirea statului unitar român, organizând la Paris Comitetul național al românilor din Transilvania, care edita revista "La Transylvanie", și în paginile căreia a semnat numeroase articole.

În anii celui de-al Doilea Război Mondial, a fost ales președintele primului comitet legal al Frontului Național Român și a publicat articole în "La Roumanie libre", militând pentru eliberarea și revenirea la România a nord-vestului Transilvaniei, răpit în urma dictatului de la Viena, din 1940. La 27 mai 1946 a fost ales membru de onoare al Academiei Române, stingându-se din viață patru ani mai târziu, pe 3 septembrie 1950, la București.

Sursa: Agerpres.ro