Jana Costachi, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, a declarat că pentru Republica Moldova, fenomenul persoanelor solicitante de azil nu este unul nou. Există o lege cu privire la solicitanții de azil care funcționează de ani buni. Totuși, ceea ce s-a întâmplat după 24 februarie 2022 nu putea să fie încadrat în legea respectivă. Moldova s-a pomenit cu flux imens de persoane, care, în termen restrânși solicitau acceptul de intrare în Moldova. În situația persoanelor strămutate din Ucraina, nici pentru un moment nu s-a pus problema neacceptării accesului lor pe teritoriul țării. Nu s-a pus nici problema returnării persoanelor strămutate din Ucraina, pe motiv că au încălcat regimul de ședere în Moldova, așa cum se întâmplă cu alți străini. Actualmente, deși au tranzitat Republica Moldova peste 800 de mii de persoane din Ucraina, conform statisticilor oficiale, persoane strămutate din Ucraina care se află pe teritoriul Republicii Moldova mai mult de 90 de zile, sunt circa 39 de mii de persoane adulte și circa 26 de mii de copii. Jana Costachi a precizat că cetățenii din Ucraina, la fel ca și cei din spațiul UE, se bucură de regim liberalizat de vize pe teritoriul Republicii Moldova. După această perioadă, orice persoană care dorește să mai stea pe teritoriul țării, trebuie să obțină un act de identitate, care stabilește relația dintre individ și stat. Actualmente sunt 2037 de ucraineni care doar pe parcursul anului 2022, au obținut dreptul de ședere în multiple scopuri: reîntregirea familiei, investiții străine sau studii.

De asemenea, rămâne deschis sistemul de azil, unde orice persoană care dorește să obțină statut de refugiat poate solicita azil pe teritoriul țării. „Totuși, statul s-a dovedit a fi nepregătit juridic și funcțional pentru a oferi acte tuturor persoanelor strămutate. De aceea a fost adoptată o derogare de la lege, ceea ce permitea persoanelor strămutate să stea în Moldova și după expirarea termenului de 90 de zile. A treia formă de legalizare a persoanelor strămutate este statutul de protecție temporară, adoptat prin Hotărâre de Guvern în luna martie, este un precedent pentru legislația țării, Moldova fiind prima țară non-UE prin care a aplicat expres directiva UE prin care s-a oferit persoanelor strămutate dreptul la protecție temporară, ceea ce înseamnă solicitarea unui act de identitate care îi conferă dreptul persoanei să rămână pe teritoriul țării timp de un an și să beneficieze de serviciile pe care le oferă statul Republica Moldova. Până la acest statut, relațiile cu instituțiile moldovenești se efectuau în baza actelor de identitate ucrainene. Odată ce hotărârea de Guvern cu privire la protecția temporară a fost aprobată în martie și a intrat în vigoare, necesitatea menținerii derogărilor de la legea privind statutul străinilor s-a consumat. Astăzi sunt peste 10500 de persoane care au solicitat protecția temporară”, a spus Jana Costachi.

Vadim Pistrinciuc, director executiv al Institutului pentru Politici și Inițiative Strategice (IPIS), crede că adoptarea actelor normative care instituie statutul de protecție temporară reprezintă o mișcare organică – dorința ca legislația de protecție socială a anumitor categorii de persoane să cuprindă cât mai mult, să fie cât mai simplă și să ofere cât mai multe resurse. Aceasta este dilema cea mai mare a sistemelor de protecție în orice stat, consideră el. Republica Moldova nu prea a avut experiența de a fi gazda unui număr atât de mare de refugiați, într-un termen atât de scurt. Anterior, Republica Moldova prelucra câteva zeci de solicitări de azil pe an. „Ceea ce s-a întâmplat după 24 februarie 2022, în plan de asistență umanitară, este și un exercițiu tactic și pentru societate, nu doar pentru stat, care a demonstrat cum poate el să facă față la o astfel de criză și ce lacune au diferite sisteme. Numărul mare, de trei pătrimi, de ucraineni care s-au aflat în gospodăriile casnice demonstrează că moldovenii pot fi extrem de eficienți în situații de criză. Au apărut parteneriatele dintre stat, poliție, asociațiile obștești etc. Ceea ce a urmat după asta a fost un exercițiu tactic, prin transformarea rapidă a cadrului normativ pentru a putea primi toți oamenii. Altfel spus, într-un termen scurt Moldova a reușit să aibă legislație, mecanisme, instituții, ghișee unde se pot adresa refugiații etc.”, a spus Vadim Pistrinciuc.

Cele mai multe contradicții, susține Vadim Pistrinciuc, apar pentru că refugiații nu trebuie tratați ca un tot întreg, omogen. „Numărul persoanelor care solicită azil este mare, dar toți au planuri diferite. Când ție ți se dă dreptul de protecție, ți se ia alt drept, de exemplu, să pleci în altă țară în calitate de refugiat, și de aici apar neconcordanțe între planurile refugiaților și posibilitățile oferite de legislația privind protecția temporară. O problemă pentru un refugiat este posesia actelor sau a anumitor documente care să demonstreze ceva, de aceea pot apărea neplăceri legate de birocrație, dar procesul birocratic la noi este mai simplu decât în alte state. Niciun stat nu este pregătit în totalitate să facă față tuturor provocărilor cu refugiații. Un număr mare de refugiați în Moldova înseamnă presiune pe sistemul social local, inclusiv. Sunt și refugiați care s-au decis să stea aici până la finalul războiului, aici accentul trebuie pus pe integrarea lor în societate. Fără organizațiile neguvernamentale, grupurile caritabile, care ia o parte din aceste responsabilități, nu ar fi posibil”, a spus directorul IPIS.

Dezbaterea a avut loc în cadrul inițiativei „Administrarea social responsabilă a finanțării externe” a Institutului pentru Politici și Inițiative Strategice (IPIS), în parteneriat cu Centrul Analitic Independent „Expert-Grup, cu suportul Fundației Soros Moldova.