Operațiunea de deportare din primul val a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941. Organele sovietice represive au reușit să strămute până la 22 iunie 1941 zeci de mii de basarabeni. Au fost duși în cele mai îndepărtate regiuni ale fostei Uniuni Sovietice oamenii cei mai înstăriți, dar și cei care erau percepuți ca o amenințare la adresa URSS. Printre ei s-a aflat și părinții Galinei Prescure născută în regiunea Tiumen. Cu greu și-a stăpânit lacrimile vorbind despre această tragedie.

”Ei au trăit acolo undeva 20 de ani și eu m-am născut în regiunea Tiumen. Mămica mea avea aproximativ opt ani atunci când a fost deportată. Fetița aceasta, prima, sculptată în acest monument este ca mămica mea… Mămica mea a trăit 88 de ani și a plecat la veșnicie anul trecut. Despre ce a trăit acolo mi-a povestit ore în șir… despre mai întâi cum au supraviețuit și apoi au trăit. O tragedie și altceva nimic”, a spus Galin Prescure. 

Un alt descendent dintr-o familie de deportați este și Ion Zosim Castraveț, doctor habilitat în biologie. Tatăl său, preot, a fost deportat în 1945 pe motiv că a făcut politică antisovietică în biserică.

”Noi am fost refugiați în România dar ne-a găsit NKVD-ul și ne-a adus înapoi și aici la gară ne-a scos din vagon. Noi trei copii am rămas pe peron, iar pe mama și pe tatăl meu i-au luat și i-au dus. Am avut noroc că am avut bunici. Pe care, pe urmă, le-au ridicat și pe ele, le-au deportat în Siberia.  Bunica din Băcioi, Neaga Vera, a murit acolo și a fost înmormântată acolo, pe pământ străin. Din Țipala, bunica Olga Castraveț, a venit bolnavă și a decedat și ea. Noi am umblat pe drumuri toată viața.

Tata începea să ne povestească că îl băteau cu pistolul în cap, îl numeau trădător, că a fost împotriva autorităților sovietice. Tatăl meu nu știa ce i se reproșa. El începea să povestească și, de durere, începea să plângă. Multe nu a povestit”, a relatat Ion Zosim Castraveț.

Cei care au fost printre primii deportați au fost oamenii cei mai înstăriți. În categoria „elemente antisovietice” au mai fost incluși „moșierii”, „comercianții”, „polițiștii și jandarmii”, „albgardiștii”, „primarii”, „refugiații din URSS” și alte „elemente sociale străine”.

 Deportările au avut rolul de a distruge întâi de toate elitele, ca mai apoi să-i determine pe cei rămași acasă să accepte mai ușor colectivizarea și exproprierea de bunuri, potrivit istoricilor.

Datele oficiale arată că aproximativ 25 de mii de basarabeni și bucovineni au fost deportate în noaptea de 12 spre 13 iunie, acesta fiind doar primul val de deportări din perioada sovietică. Au urmat alte doua valuri în 1949 și 1951, în urma cărora au avut de suferit alte aproape 40 de mii de basarabeni.