În Parlamentul Republicii Moldova a fost ținut un moment de reculegere în memoria victimelor primului val al deportărilor staliniste care a avut loc în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 și când aproape 22 de mii de oameni au fost ridicați din casele lor și trimiși forțat în Siberia și Kazahstan.

Tragedia deportărilor este o rană a întregului popor, a declarat președintele Parlamentului Igor Grosu în deschiderea ședinței legislativului. El a mai spus că este o datorie istorică să vorbim despre aceste crime, pentru ca ele să nu se mai repete.

„Mulți dintre ei nici până astăzi nu au reușit să-și facă dreptate, de aceea este important să vorbim despre aceste atrocități ale istoriei, fiindcă noi vorbim despre bunicii, părinții, rudele noastre care au îndurat chinuri, care au murit în chinuri și care, mulți dintre ei, nu s-au mai întors acasă. Nu vom uita niciodată, e de datoria noastră să nu mai permitem regimurilor să mai provoace astfel de crime și să ținem minte că viața omului este mai presus de orice fantezie imperialistă”, a spus Igor Grosu.

Intelectuali, preoți, primari au fost considerați „dușmani ai poporului”, familiile lor au fost separate, urcate în vagoane de marfă și trimise în cele mai dure regiuni ale Uniunii Sovietice. Mulți nu au rezistat drumului sau condițiilor inumane din lagărele de muncă.

Deportările au distrus comunități întregi și au schimbat structura socială a regiunii. Sărăcia, frica și tăcerea au dominat viața celor rămași. Evenimentele din 1941 au fost urmate de alte două valuri de deportări, în 1949 și 1951. În total, zeci de mii de persoane au fost victime ale represiunilor sovietice.