Vă invităm să ascultați un interviu realizat de profesoara Silvia Strătilă cu Ludmila Florența și Mariana Poiată, eleve în clasa a 11 de la Liceul Vasile Alecsandri din Chișinău. 


La rubrica de lecturi realizată de Vasile GRIBINCEA, vă prezentăm cartea ”Zbor frânt” de Vladimir Beșleagă:  
 Nu aduce-un secol cât aduce anul – iată una dintre formulările potrivite atunci când ne referim la o bună parte a literaturii române din Basarabia. Am în vedere, bineînțeles, anul de grație 1966, care este asociat cu apariția a patru romane de o deosebită valoare în contextul cultural autohton: ”Povestea cu cocoșul roșu” de Vasile Vasilache, ”Singur în fața dragostei” de Aureliu Busuioc, ”Povara bunătății noastre” de Ion Druță și ”Zbor frânt” de Vladimir Beșleagă.
 Ultimul dintre titlurile enumerate reprezintă o altă formulare potrivită atunci când ne referim la o bună parte a literaturii române din Basarabia. Dar nu și la scriitorul Vladimir Beșleagă, pe care suntem îndreptățiți să-l considerăm unul dintre primii și foarte importanții autori moderni în contextul cultural autohton.
 Avem, în romanul ”Zbor frânt”, un exemplu cu mare putere de pătrundere al valorificării monologului interior, până atunci neexplorat la o asemenea intensitate de către literații basarabeni. Demnă de atenție este și perspectiva temporală, prezentul contopindu-se cu timpul amintirilor. În acest sens, primul plan al romanului poate fi rezumat astfel: Isai, care nu mai e împreună cu mama copiilor lui, se întâlnește cu fiul său. Începe o discuție despre viața lui Isai. Tatăl și feciorul pleacă pe malul Nistrului și Isai înoată în râu, ajungând la o adâncime periculoasă, pentru ca totul să se încheie cu o imagine șocantă. Însuși Vladimir Beșleagă menționează că evenimentele din acest plan temporal durează câteva minute. Or,  pentru Isai, ”Scufundarea în apa Nistrului este echivalentă cu scufundarea în adâncimea propriului eu” (Lidia Carmen Pirca), constituind și temeiul dilatării timpului, Isai rememorând întâmplări produse în decursul mai multor ani. Aflat la vârsta de 13 ani, Isai trece Nistrul, în căutarea fratelui său mai mic, Ile. Băiatul este prins de către un soldat sovietic, urmând să fie acuzat de spionaj în favoarea nemților. Adolescentul ajunge în satul evacuat, la bunicul său, pentru ca, în scurt timp, să fie capturat de nemți, care îl bănuiesc de spionaj în favoarea sovieticilor. Două nopți au valoare marcantă pentru destinul protagonistului – în prima noapte, Isai evadează de la germani, se aruncă în Nistru, reușind să ajungă in extremis pe celălalt mal. Băiatul e salvat de bunicul său, după ce acesta din urmă aude pătrunzătorul țipăt al lăstunilor. Ulterior, într-o a doua noapte, Isai este arestat și ispășește un an de închisoare în locul fratelui său, Ile, care l-a trădat.
 Un alt element memorabil e stilul lui Vladimir Beșleagă – frazele lungi, sinuoase ale romanului amintesc, în succesiunea lor, de cursul agitat al unui râu: ”Iar când se întâmpla, la mulți ani de la pățania aceea, să-l întrebe careva: îi drept ce spun unii în sat, că ai trecut la nemți dincolo, în vara când s-a oprit frontul aici, la Nistru, de-a stat toată vara, și-i drept că ai ucis un om cu mâna ta și era cât pe ce să te duci și tu pe apă la vale, dar te-au scos valurile la mal și te-a găsit nu știu care pe nisip, de te-a dus acasă, în spinare, și toată fuga numai din cauza că a vrut maică-ta să te chelfănească…Când îl întreba careva așa, Isai zâmbea uneori, alteori se supăra și întorcea aceluia spatele și se ducea în drumul lui.”
 După aproape jumătate de secol în care s-a impus drept una dintre mare realizări ale literaturii române din spațiul pruto-nistrean, romanul ”Zbor frânt” de Vladimir Beșleagă continuă să emoționeze, având, cred eu, un viitor asigurat.