La rubrica de sport vă vom face cunoștință cu cel mai tânăr participant al Republicii Moldova la Campionatul mondial de șah, Daniel Chiriac.

La rubrica de lecturi vă prezentăm cartea ”Și tu esti singur”, de Aurelian Silvestru. Prezentare de Vasile GRIBINCEA: 

”Înainte de a fi pe rând, și, în același timp, roman de dragoste, roman-document, roman psihologic ”Și tu ești singur?”, este, de fapt, un roman-confesiune. Dincolo de replici, comportament, mod de gândire, atitudini și alți factori decisivi pentru crearea unui protagonist, ceea ce o edifică pe Ana, personajul-naratoare a romanului, este faptul că procedează la această amplă confesiune,  această clară demonstrație de sensibilitate realizată pe parcursul celor 65 de capitole ale romanului. De aici și scriitura romanului, una directă, pe-alocuri lapidară și abruptă, reprezentativă pentru situația sufletească a protagonistei. ”Două lucruri ne trebuie pentru fericire: o dragoste și o vocație, ambele – adevărate”, spune autorul, or putem constata că Ana are o nedezmințită vocație a sincerității. Aurelian Silvestru afirmă că  ”Și tu ești singur? nu este un roman adus drept omagiu singurătății.” Adevărat, iar în această cheie ”Și tu ești singur?” poate fi privit, în schimb, ca un omagiu adus celor în stare să depășească singurătatea și durerile ei aferente, devenind, în fine, mai puternici. Singurătatea este certitudinea împovărătoare ce cauzează tensiunea psihologică a eroinei; e o solitudine în mijlocul mulțimii, o însingurare metropolitană  - iată o trimitere la un citat memorabil din roman, în care singurătatea e definită ca cea mai gravă boală a metropolelor. Evident, remediul pentru solitudine și toate efectele ei nefaste e iubirea, iar posibilitatea ca dragostea să se piardă devine principala sursă de neliniște a protagonistei.

 Povestea de dragoste dintre Ana și Manole este de o ingenuitate aproape coborâtoare din mit. Scena primului dans constituie întâlnirea crucială care marchează definitiv și definitoriu destinele lui Manole și al Anei. Este,  pur și simplu, dansul vieții, cum ar spune Munch, în timpul căruia devine limpede legătura celor două personaje: ” – De când am devenit logodnica ta, l-am întrebat, amintindu-mi cum mă prezentase doamnei Maria. El mi-a luat mâna în palmele sale fierbinți, a dus-o la buze și mi-a sărutat-o. – Din clipa când ne-am întâlnit, mi-a zis. Deja în timpul dansului știam că soarta ne-a unit pentru totdeauna.” Prezența lui Manole nu doar risipește încordarea psihologică a Anei, ci îi ameliorează substanțial imaginea de sine: ”Ești foarte frumoasă, Ana. – Știu, i-am răspuns cu alint, și m-am mirat de îndrăzneala mea.” În contrabalanță cu această replică simetrică de o gingășie deplină e următoarea constatare: ”Nu am o frumusețe sclipitoare, nu sar în ochi.”

 Abordând și tema războiului de pe Nistru, ”Și tu ești singur?” este o carte-document, nu de valoare pur-istorică, mai curând cu o miză profund psihologică. Romanul are obiectivul clar de a ilustra efectele atroce ale războiului asupra sufletului omenesc. Roman-confesiune, ”Și tu ești singur?” este o scriere-document exact în sensul în care e și Jurnalul Annei Frank – în treacăt fie spus, cea din urmă carte are, cel puțin conform unor statistici suficient de credibile, mai mulți cititori decât orice altă lucrare literară sau de cercetare istorică dedicată celui de-al doilea război mondial. Romanul ilustrează, de fapt, războiul în genere: ”Totul s-a petrecut instantaneu. Ceva s-a auzit în aer. Manole s-a încruntat, și, brusc, m-a acoperit cu corpul său, trăgându-mă după sine, la adăpostul unei tanchete. În aceeași fracțiune de secundă, o explozie teribilă a zguduit pământul. Schijele au lovit blindajul, ricoșând în toate părțile și retezând, furioase, tot ce întâlneau în cale.”

 Cât privește caracterul psihologic al romanului, Vasile Romanciuc afirmă pertinent că ” Vocea interioară a Anei devine ea însăși un personaj care e vocea dreptei judecăți. Cartea, în întregul ei, este vocea interioară a scriitorului Aurelian Silvestru.” Autorul nu doar explicită încordarea psihologică a Anei, scurtând, prin intermediul mesajelor Vocii Interioare, calea de acces a cititorului către lăuntrul eroinei. În contrapondere cu această scurtătură, crește distanța interioară a eroinei față de ea însăși, adâncindu-se un abis ce are forma arhicunoscută a conflictului dintre sentiment și rațiune – Ana poate fi redată sieși doar împreună cu Manole, de unde și finalul emoționant,care, într-adevăr, încununează opera.

 În romanul ”Și tu ești singur?”, Aurelian Silvestru reușește să câștige unul dintre cele mai redutabile pariuri literare, anume acela de a construi un personaj în baza unei singure situații: e vorba despre copilul ce are convingerea că L-a pictat pe Dumnezeu. Această pledoarie pură este mai mult decât suficientă pentru a putea desluși natura personajului în cauză, el este un idealist ingenuu, or Flaubert spune că ”Un suflet se măsoară după dimensiunea dorințelor lui.”

 Cu prilejul primei lansări a romanului ”Și tu ești singur?”, am spus că întreaga creație a lui Aurelian Silvestru ar putea fi reunită sub titlul generic Templul Bunătății. Am în continuare aceeași părere”.