Tatiana Stratenco este elevă în clasa a 9-a la Liceul Ciprian Porumbescu din capitală. Ea învață pianul și își dorește să-și continue studiile muzicale și la facultate. Tatiana vrea să scrie muzică pentru filme și-și dedică cea mai mare parte studiului muzical. Recent a câștigat locul II la Concursul muzical-teoretic dedicat compozitorului Gheorghii Sviridov.

La rubrica de sport, Alexandru Murzac ne va face cunoștință cu tinerele sportive din echipa de polo feminin a Republicii Moldova. 

La rubrica de lectură, Vasile Gribincea prezintă cartea ”Utopia” de Thomas Morus, în care este descris modelul unei societăți ideale.

”În 1516, aflat în Flandra, Thomas Morus începea lucrul la ”Utopia”, scrierea care avea să îl proiecteze în universalitate. Să îl proiecteze doar – deși în zilele noastre utopia este un termen arhicunoscut, nu toți cei care știu și utilizează acest cuvânt îi cunosc originea, și, mai ales, nu toți l-au citit pe Morus. Or, faptul că titlul ”Utopia” a căpătat un sens autonom este reprezentativ în sine, asemenea evoluții semantice legându-se, de regulă, de numele unor opere de căpătâi: ”Hamlet” – a hamletiza, ”Tartuffe” – tartuferie, ”Faust” – faustian, ”Don Quijote” – donquijotism, ”Doamna Bovary” – bovarism et cetera.
 Titlul este unul realmente original, obținut în urma unui joc de cuvinte (pe de o parte, grecescul eu-topos – loc bun, de cealaltă parte, din nou un termen grecesc, ou-topos – nici un loc). Utopia este un stat insular imaginar, a cărui capitală a fost, inițial, orașul Mentirium (de la echivalentul latin pentru ”a minți”). Insula are 54 de orașe, atâtea câte aveau împreună Anglia și Țara Galilor la vremea la care Morus și-a scris capodopera. Subiectul cărții se centrează în jurul vizitei unui călător pe nume Rafael în Utopia. Naratorul își sistematizează observațiile, lucrarea împărțindu-se în capitole, abordând fiecare un aspect al vieții utopienilor.
 Posibila perfecțiune a societății prezentate e spulberată de faptul că locuitorii insulei se arată refractari la alte culturi: ”Este aproape o nevoie firească pentru noi ca ceea ce rămâne străin de obiceiurile noastre să ne pară de necrezut.” Poate contraria viziunea utopienilor cu privire la resursele naturale utile: ”Natura, ca o mamă minunată, ne-a pus la îndemână aerul, apa, pământul și tot ceea ce e într-adevăr bun și folositor, iar aurul și argintul, a pe niște lucruri nefolositoare, le-a ascuns adânc în pământ.” Mai mult, utopienii consideră că virtutea înseamnă să trăiești împotriva naturii. Memorabil este și modul în care populația Utopiei percepe plăcerea, în fruntea plăcerilor trupești aflându-se sănătatea, iar plăcerile adevărate ale sufletului fiind inteligența, speranța de mai bine, conștiința vieții fără prihană. ”Durerea e urmarea oricărei plăceri necinstite.”
 ”Utopia” poate fi privită, în general, ca o lectură diversă; implicit, opul lui Morus este o referință obligatorie pentru toți cei interesați de umanismul englez și de Renaștere, în sens larg.
Obiectiv vorbind, astăzi, o bună parte a idealurilor Utopiei nu mai sunt în măsură să impresioneze. Există însă un profund dramatism al acestei lucrări, derivând din biografia autorului, din (îngăduit fie clișeul) realitatea cruntă pe care a trăit-o autorul, care și-a pierdut viața pentru că nu a renunțat la convingerile sale religioase. Răul a fost compensat de canonizarea lui Thomas Morus, la 400 de ani după moartea acestuia”. (Vasile GRIBINCEA).