Pământul de sub lanțul muntos italian Apenini este împânzit de falii și rocă fracturată. Munții, care traversează Italia de la nord la sud, s-au format în urmă cu circa 20 de milioane de ani, când placa tectonică africană s-a ciocnit cu cea eurasiatică, ceea ce a dus la mișcări de încrețire.

În prezent, plăcile se deplasează în direcții opuse. Astfel, crusta din partea de nord a lanțului muntos se îndepărtează de partea de sud, cu o vizteză de trei milimetri pe an, ceea ce duce la numeroase cutremure de-a lungul faliilor minore aflate aproape de suprafață.

Acest fenomen explică, în parte, de ce Italia este afectat de atât de multe cutremure și de ce seismul de miercuri a fost atât de distructiv. Cel puțin 240 de oameni au murit, în timp ce multe persoane, peste 100, sunt date dispărute.

Satul Amatrice, aflat în apropiere de epicentru și declarat anul trecut unul dintre cele mai frumoase locuri istorice ale Italiei, a fost făcut una cu pământul aproape în totalitate, iar mii de oameni au rămas fără adăpst.

„Lucrurile se mișcă în moduri complicate”, a declarat un seismolog de la institutul american USGS, Susan Hough. „Sunt falii de-a lungul Apeninilor, care sunt destul de fragmentați. Acestea pot produce cutremure moderate și chiar mari și este cam ca atunci când arunci o săgeată către o placă de darts – lovește în diferite locuri de-a lungul timpului”, a adăugat ea.

În urmă cu șapte ani, ținta a fost L’Aquila, un oraș aflat la circa 50 de kilometri sud de Amatrice. Cutremurul s-a soldat cu peste 300 de morți. În urmă cu un secol, a fost Avezzano, unde au murit circa 30.000 de oameni. Italienii din Evul Mediu au scris despre cutremure careu au zguduit lanțul muntos și au făcut să sune clopotele până la Roma.

Cutremurele din această regiune au, de regulă, magnitudini modeste – sute de seisme cu magnitudinea de moment 6,2 au loc anual în lume. La numai câteva ore după cutremurul din Italia, un altul, cu magnitudinea 6,9, s-a produs în Myanmar. Însă acest al doilea seism s-a produs la adâncime mult mai mare, ceea ce l-a făcut mai puțin distructiv. Potrivit Reuters, câteva clădiri s-au prăbușit, iar trei oameni au murit, dintre care doi copii.

Însă cutremurele de la L’Aquila și Amatrice au fost localizate aproape de suprafață.

„În cazul cutremurelor produse la adâncime mai mare, undele trebuie să se propage pe distanță mai mare, astfel că putem avea cutremure destul de profunde care nu sunt atât de distructive. Dar, dacă este de suprafață, energia eliberată este destul de aproape de suprafață, așa că este un impact imediat”, a explicat Hough.

La fel de important ca modul în care se comportă scoarța terestră este „ce construiesc oamenii la suprafață”, a subliniat seismologul Leonardo Seeber, cercetător al Observatorul de Fizică a Pământului Lamont-Doherty, de la Universitatea Columbia.  „Italia este o țară veche, iar casele sunt făcute din piatră”, a spus el. Clădirile medievale, îngrămădite unele în altele, ridicate înainte de introducerea codurilor de construcție și a inventării cimentului, sunt vulnerabile la vibrații și mult mai periculoase atunci când se prăbușesc.

El a comparat cutremurul din Italia cu cel din 2011, din Virginia, care s-a produs în regiunea capitalei SUA în urmă cu cinci ani, pe 23 august. Seismul a avut magnitudinea 5,8 pe scara Richter și a fost, de asemenea, la adâncime mică. Însă a lovit o zonă mai puțin populată, unde majoritatea caselor au cadre din lemn, rezistente. Nicio persoană nu și-a pierdut viața în acel seism, iar pagubele au fost relativ modeste.

„Este tragic, pentru că aceste localități (italiene – n.r.) sunt ca niște bijuterii”, a spus Seeber despre Amatrice și alte sate și orașe afectate, ce au clădiri vechi de sute de ani.

Frumusețea lor este ceea ce le face vulnerabile. Italia are peisaje spectaculoase – munți înalți, râuri cristaline – și un sol fertil tocmai datorită activității tectonice. Coliziunile plăcilor tectonice și erupțiile vulcanice reprezintă aspecte care definesc Italia, a explicat Seeber.