430 de mii de euro din miliardul furat pe o vacanță pe Coasta de Azur  - principalul beneficiar al furtului miliardului, Ilan Șor, este subiectul unei investigații Jurnal TV. „Cu trei luni înainte de lovitura finală în jaful secolului, Ilan Șor a cheltuit 430 de mii de euro pentru închirierea unei vile pe Coasta de Azur. Și-a răsfățat acolo familia și amicii. A făcut și alte cheltuieli colaterale, de 230 de mii de euro, pentru închiriere de iaht și mașini de lux. Sumele au provenit din împrumuturile frauduloase care au dus la falimentarea celor trei bănci conduse de Șor, susține Jurnal TV, care amintește că acea lovitură îi costă pe cetățenii Republicii Moldova 25 de miliarde de lei”.

Și portalul Newsmaker.md scrie că Ilan Șor ar fi împrumutat 500 de mii de dolari  pe care i-a cheltuit pentru a-și sărbători ziua de naștere. Publicația descrie traseul parcurs de Ilan Șor în afaceri și în cariera sa politică. Primarul orașului Orhei, Ilan Șor, care a jucat principalul rol în furtul miliardului, devine un instrument în războiul politic. El s-a lansat în politică pentru aceasta reprezintă colacul său de salvare de la închisoare. Mai multe persoane care îl cunosc pe Ilan Șor povestesc pentru Newsmaker cum acesta l-a cunoscut pe Vlad Filat, pe Gabriel Stati, Veaceslav Platon, cum ajunge în fruntea Băncii de Economii și să controleze Unibank și Banca Socială. De asemenea, martori sub protecția anonimatului povestesc pentru NM că acesta era protejat de mai mulți funcționari: fostul director al SIS Ion Ursu, fostul ministru de Interne Gheorghe Papuc, Viorel Melnic de la Serviciul Vamal. "Șor nu este un fenomen. Este chipul hidos al politicii moldovenești, un instrument docil al celor care dețin puterea. Un instrument care, la un moment dat, va fi predat în mod public", afirmă unul dintre martorii citați de publicație.

Cotidianul scrie despre reținerea la sfârșitul săptămânii trecute a unui activist de la Ungheni al Platformei Demnitate și Adevăr, Gheorghe Petic, sub acuzația de viol.

Colegii de partid ai celui reținut afirmă că învinuirea ce i se aduce este aberantă și că, de fapt, reținerea ar avea legătură cu acuzațiile aduse de Petic, în ultima vreme, factorilor de decizie din cadrul Serviciului Vamal și MAI, precum că ar coordona traficul de țigări spre România, scrie publicația.

O treime dintre actele de constatare ale fostei Comisii Naționale de Integritate care au ajuns la Curtea Supremă de Justiție, au fost anulate de către magistrații acestei instituții, scrie Anticoruptie.md.  Din cele 49 de dosare, pentru 2013–2017, în care se solicita anularea actelor de constatare de către instanța superioară, Curtea Supremă de Justiție a menținut actele Comisiei Naționale de Intergritate doar în 32 de cazuri, iar în alte 17 documentele au fost anulate.

Potrivit experților Centrului de Resurse Juridice din Moldova, Curtea Supremă de Justiție a adoptat hotărâri contradictorii în cazuri similare și cu o valoare estimativă asemănătoare a bunurilor nedeclarate, iar cazurile de incompatibilitate au fost interpretate diferit atunci când funcția exercitată a fost remunerată, mai scrie Anticoruptie.md.

Dan Nicu scrie în Timpul despre concesiile făcute de către autoritățile de la Chișinău în fața celor de la Tiraspol. Autorul se referă la admiterea în traficul internațional a automobilelor transnistrene cu plăcuțe neutre.

”Unicul motiv de mândrie pentru autoritățile noastre ar putea fi, probabil, faptul că pe plăci există inscripția MD. În rest, de câțiva ani încoace, politica cedărilor unilaterale față de așa-zisele „autorități” separatiste nu reușește să determine Tiraspolul să fie, la rândul său, ceva mai îngăduitor cu interesele Chișinăului, precum ar fi funcționarea școlilor cu predare în grafia latină sau accesul locuitorilor din unele sate, aflate sub controlul R. Moldova la propriile terenuri agricole”, constată autorul în Timpul.

Portalul Mold-Street scrie despre consecințele crizei economice mondiale de acum 10 ani asupra Republicii Moldova. Jurnaliștii arată că ”autoritățile au excelat mai mult prin inacțiune decât prin acțiune, după criza din 2009”, astfel încât noile standarde în domeniul bancar au fost adoptate numai după furtul miliardului.

”A fost nevoie de ca din sectorul bancar al țării să fie furat un miliar de dolari pentru a trezi autoritățile să adopte în galop o legislație mai dură, care în mod normal putea fi adoptat treptat după criza din 2009 cu asigurarea unei perioade de tranziție, fără a fugări băncile de la Basel I direct la Basel III”, scrie Mold-Steet.