În sesizarea depusă, deputații BCS au specificat că scopul principal al instituirii stării de urgență a fost necesitatea transferării către compania rusă „Gazprom”, până în data de 21 ianuarie, a 50% din plata pentru consumul de gaze din ianuarie, precum și acordarea posibilității întreprinderii „Moldovagaz” să amâne termenul de achitare a TVA.

Potrivit autorilor sesizării, declararea stării de urgență are substrat politic și urmărește scopul de a limita drepturile cetățenilor în exprimarea propriilor opinii, în organizarea acțiunilor de protest, precum și de cenzurare a mass-media.

În decizia sa, Curtea a observat că autorii sesizării nu și-au motivat sesizarea raportându-și argumentele la unul sau mai multe drepturi fundamentale sau la alte prevederi constituționale care pot fi examinate în mod separat. Critica lor s-a bazat doar pe articole care nu au o aplicabilitate de sine stătătoare.

Guvernul, la 19 ianuarie 2022, a adoptat hotărârea prin care a luat act de Raportul Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova privind necesitatea declarării stării de urgență, i-a propus Parlamentului să declare stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pentru o perioadă de 60 de zile și i-a prezentat Parlamentului spre examinare proiectul de hotărâre în acest sens. La aceeași dată, Guvernul a înregistrat la secretariatul Parlamentului proiectul de Hotărâre a Parlamentului privind declararea stării de urgență. A doua zi, în cadrul ședinței plenare premierul a prezentat proiectul și a solicitat susținerea acestuia. După dezbateri, hotărârea a fost adoptată cu majoritatea de voturi a deputaților aleși.