„Pentru mulți francezi, predomină un sentiment profund de déjà-vu”. La fel ca „Financial Times”, ziarele europene amintesc toate de 2005, după șase zile și tot atâtea nopți de ciocniri după moartea lui Nahel, adolescentul de 17 ani de origine algeriană, ucis de un polițist la Nanterre, scrie Les Temps, citată de Rador.

Chiar dacă noaptea de duminică spre luni a fost relativ calmă, confruntările impresionante din ultimele zile „subliniază profundele divizări ale societății, tensiunile dintre tineri și poliție și incapacitatea guvernelor succesive să amelioreze condițiile de viață în suburbii, în ciuda a 40 de ani de planuri în acest sens”, continuă ziarul economic britanic.

Aceeași constatare în „Sunday Times”, care descrie o „națiune fracturată”, în care „relațiile interrasiale au devenit mai tensionate în ultimele două decenii o dată cu creșterea populației de imigranți”. Reamintind cele trei săptămâni de revolte care au urmat morții lui Zyed și Bouna acum 18 ani la Clichy-sous-Bois, ziarul spune că se teme „de astă dată ca situația să nu devină necontrolabilă mai repede decât în 2005”. „Precedentele revolte populare contra lui Macron” fac ca „starea de spirit a țării să fie astăzi mai colerică și societatea mai divizată”, adaugă „Sunday Times”.

„Criza modelului francez”

Corespondentul la Paris al ziarului italian „La Stampa” face o comparație directă între cele două epoci, consultându-și notițele din 2005. „Suprapun acest caiet vechi cu cronicile din aceste zile și mi se pare că am anulat timpul cu un simplu gest”, povestește el, pesimist. El denunță, ca acum aproape 20 de ani, „orbirea și ipocrizia unei clase politice în faliment”. Jurnalistul italian vede din nou o „intifada a tinerilor cu cagule, nihiliști și sterili”.

Acești tineri revoltați, nepoți de imigranți, care „visau să obțină un pașaport francez”, au fost la școală în Franța, „au învățat Marseieza și deliciile fraternității”. Au „deja acest pașaport în buzunar; necazul este că nu-l mai vor”. Și concluzionează: „este criza modelului francez care promite totul și nu se ține de cuvânt niciodată”.

În Spania, „El País” estimează că „anul marii revolte a suburbiilor este prezent în mintea tuturor, de la puterea de la Palatul Elysée la locuitorii din suburbii”. Și acest al treilea val de nemulțumire socială căruia trebuie să-i facă față Macron dupăVestele galbene și reforma pensiilor” poate „în orice moment redeveni de necontrolat și să degenereze”: „E Franța din 2023, o țară care trăiește o anomalie”.

La rândul său, „Frankfurter Allgemeine Zeitung” apreciază comparația cu 2005 „deloc liniștitoare”. Deoarece de atunci, smartfoanele și rețelele de socializare și-au făcut apariția. Și „internetul ațâță focul mai repede decât o puteau face imaginile televizate”.

„Când dai foc la 100 de mașini în Franța, incendiezi una la Bruxelles”

În Elveția, se pun întrebări în legătură cu posibilitatea unei extinderi a mișcării de contestație, „Neue Zürcher Zeitung” arată astfel că „evenimentele din Franța au motivat circa o sută de tineri să se dezlănțuie în centrul orașului Lausanne în noaptea de sâmbătă spre duminică, în urma „unui apel pe rețelele de socializare”. „A fost cam haos”, povestește în ” 24 heures” managera unui magazin a cărui vitrină a fost spartă, mirându-se de vârsta participanților care erau „foarte tineri, în jur de13-15 ani”. Evenimentul de la Lausanne rămâne totuși izolat și de o amploare mult mai mică decât în Franța.

Belgia – unde „Le Soir” relatează că „au fost incendiate două mașini” la Bruxelles și „peste o sută de persoane” au fost arestate „în weekend, din care majoritatea minori” – împărtășește întrebările elvețiene. Dar intervievat de cotidianul francofon, Xavier Rousseaux, profesor la Universitatea catolică din Louvain, relativizează: „Când dai foc la 100 de mașini în Franța, incendiezi una la Bruxelles sau la Liège. Dar lucrurile se opresc aici”. El notează că aceeași reacție a avut deja loc în Belgia în 2005 „când s-a filmat o mașină care a ars pe un teren viran din Louvain-la-Neuve pentru a arăta că și în Belgia ard orașele […]. Trebuie să nu dramatizăm”.

„Frankfurter Allgemeine Zeitung” subliniază totuși că situația în Franța e gravă. Și președintele francez se află într-o situație dificilă: „cu cât se prelungesc mai mult tulburările, cu atât scade încrederea cetățenilor în leadershipul lui Macron”. Și „Süddeutsche Zeitung” subliniază că situația a dus la anularea unei vizite a lui Emmanuel „Pentru mulți francezi, predomină un sentiment profund de déjà-vu”. La fel ca „Financial Times”, ziarele europene amintesc toate de 2005, după șase zile și tot atâtea nopți de ciocniri după moartea lui Nahel,17 ani, ucis de un polițist la Nanterre, scrie Les Temps, citată de Rador.

Macron în Germania, prevăzută în această săptămână, care „ar fi fost prima vizită de stat a unui președinte francez de 23 de ani”.

În Elveția germanică, „Tages Anzeiger” estimează că și dacă președintele francez, „care cunoaște puterea simbolurilor, a acceptat cu greu această anulare, […] el nu putea face altfel”. Să mențină o asemenea vizită când „casa proprie arde, ar fi fost dificil de acceptat de o opinie publică franceză înfierbântată”.

Țara „are nevoie de un căpitan pe punte”, adaugă cotidianul din Zurich, care îi cere președintelui francez să atace direct două probleme. Violența polițienească pe de o parte: sloganul „poliția ucide” trebuie să „rămână polemică, nu trebuie sa descrie realitatea”, potrivit „Tages-Anzeiger”. Pe de altă parte, privind situația din suburbii, el apreciază că au fost încercate multe lucruri, dar nimeni nu s-a apucat de această sarcină cu cea mai mare seriozitate”.

Totuși, deodată, toată lumea se apucă, politicieni, jurnaliști, vor să ia pulsul acolo unde nu le prea place să privească”, scrie „Süddeutsche Zeitung”. În vreme ce problema nu e nouă. „Franța și suburbiile ei. De decenii, acestă relație este problematică”. Or, „furia fermentează adesea în umbră”, adaugă ziarul german.

O violență care „nu prevestește nimic bun”

Întorcându-ne cu zece ani înaintea revoltelor din 2005, „Frankfurter Allgemeine Zeitung” ca și alte ziare vorbeau despre un rău de suburbie, în special față de poliție, deja descris în „La Haine”, filmul lui Mathieu Kassovitz apărut în 1995. O ură care „se hrănește înainte de toate cu speranțe neîmplinite”.

Într-un comentariu distinct, „Süddeutsche Zeitung” subliniază că există în Franța mulți actori angajați în societatea civilă și chiar în politică care se străduie să facă reforme”. Și regretă: „Nu sunt auziți și nu sunt văzuți”. În schimb, jurnalul bavarez remarcă faptul că „de ani de zile deja, promotorii urii și rasismului” monopolizează „discursul național”.

„Această erupție de violență nu prevestește nimic bun pentru țară”, subliniază FAZ, deoarece „ar urma să dea un impuls suplimentar partidelor de extremă dreaptă. Marine Le Pen nici măcar nu are nevoie să comenteze evenimentele”.

sursa: G4Media.