Un ploieștean pe nume Leonida S Georgescu, născut pe la 1850, descria pe la 1920 cum se petrecea Paștele în Ploiești la jumătatea secolului XIX, scrie Hotnews.

În prima săptămână din postul Paștelui, ploieștenii „nu mai mâncau decât fasole, varză acră, praz, cartofi fierți sau copți sau murături, toate fără untdelemn, untdenucă sau ulei, căci mâncarea unsă era socotită ca un păcat”. Toată lumea se spovedea și se împărtășea, de la cei mai mari boieri, până la oamenii de rând și cei mai cucernici „se abțineau de la orice lăcomie”.

Informațiile sunt din volumul. Viața la Ploiești - Din vremea fanarioților până în perioada interbelică”, volum editat de istoricul Lucian Vasile.

Se ținea post și în săptămânile dinaintea Floriilor, dar se mai putea pune și ulei în unele mâncăruri. „Boierii se mai înfruptau cu raci, scoici sau mînătărci. Halvaua se aducea de-a dreptul din Constantinopol, iar untdelemnul, vândut pe atunci în burdușe de piele de bivol era foarte ieftin și bun, nelipsit de la mesele tuturor”.

În Săptămâna Mare se ținea post și mai serios și toată lumea mergea de mai multe ori la biserică, fiindcă lipsa oricui era observată, comentată și criticată. Unii boieri cântau în biserică.

„În dimineața Paștilor, după ieșirea de la biserică, lumea se îngrămădea să felicite pe boieri și să le sărute mâinile (...) Îndată după ieșirea de la biserică, toată lumea se așeza la masa de praznic pe care se găsea și la cel mai sărac mielul pomenit din bătrâni, ieftin pe atunci. Pe toate mesele se vedeau ouă roșii și încondeiate, plăcinte, cozonaci de casă, colaci, baclavale, cofeturi și acadele”.

În ziua de Paște, la orele prânzului, lumea mergea din nou la biserică la „a doua Înviere” și se înfățișau acolo cu cele mai bune haine pe care le aveau. Femeile bogate veneau în rochii după ultima modă, de mătase sau mătase cu bumbac, cu salbe de aur la gât și alte bijuterii scumpe, și cu șaluri turcești pe spate.

În mahalele, de Paște și în tot anul copiii se jucau cu păpuși, pe leagăne de lemn, de-a „pititea”, de-a soldații, cu bețe pe post de puști, sau „baba-oarba”. Foarte popular era un joc în care copiii încercau să împingă o bilă cu un băț în groapă, iar alții încercau să-i oprească.

Voie-bună era și luni „A doua zi de Paște veneau la boieri la masa de prânz lăutarii care le cântau cele mai alese cântece naționale, de pe vremuri și după masă li se dădeau ouă roșii și li se plătea cu galbeni. În urma lor veneau vizitii, argații, slugile, feciorii și li se dau ouă și bacșișuri. Apoi veneau ursarii, jucând ursul, și boierii îl puneau pe țigan să se ia la luptă cu ursul, în hazul tuturor”.